Comunismul este nu doar o doctrină politică, ci o mișcare cu profunde implicații diabolice și lucrul acesta se vede bine la citirea cu atenție a Bibliei. În acest articol vreau să prezint doar trei din calitățile diavolului pe care le întâlnim în mișcarea comunistă din toate vremurile și din toate țările.
1. Ateismul
Nici una din mișcările politice din lumea aceasta nu și-a pus scop să lupte împotriva credinței în Dumnezeu și să o facă cu atâta înverșunare cum o fac comuniștii. Sub pretext că nu există Dumnezeu, comuniștii din toate țările au introdus cursuri de ateism ca să-i indoctrineze pe oameni împotriva lui Dumnezeu, au distrus bisericile și au băgat la închisoare pe creștini. Spunea cineva că dacă zic ei că nu există Dumnezeu, de ce se mai luptau împotriva Lui. Pentru că Diavolul este ateist, adică vrăjmaș al lui Dumnezeu și mișcarea comunistă s-a situat pe aceleași poziții cu Diavolul.
2. Minciuna
Când le vorbea Iudeilor și îi confrunta pentru fățărnicia lor, Domnul Isus le-a spus astfel:
Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Evanghelia după Ioan 8:44)
Versetul citat scoate în evidență două calități ale Satanei pe care le-au preluat și comuniștii din toate țările și din toate vremurile. Prima este minciuna, care a fost arma din totdeauna a comuniștilor și au învățat să o aplice în felul cel mai obraznic. Cea mai vie mărturie pentru noi, cetățenii Republicii Moldova, este felul cum în ultimii 8 ani guvernarea comunistă a folosit și mai folosește încă și până azi televiziunea națională pentru a spăla mințile oamenilor cu minciuni. Nu poți să nu-ți exprimi indignarea când vezi cu câtă obrăznicie fac aceasta.
3. Teroarea
Același verset citat mai sus ne spune că Diavolul “de la început a fost ucigaș” și așa a rămas până acum. Evenimentele din 7 aprilie 2009 au scos în evidență ce mașinărie de teroare a fost plăzmuită pe timpul guvernării comuniste. Am rămas cu toți îngroziți când am văzut cruzimea pe care au avut-o polițiștii și securiștii care au torturat tinerii. În zilele care urmaseră după 7 aprilie, fiecare stătea cu frica că va fi următorul arestat, știind cum cei mai mulți din arestași cărora le erau aplicate torturi groaznice, nu purtau nici o vină.
Am rămas adânc îndurerat când am auzit despre unii care se numesc creștini sau chiar lideri spirituali, care s-au lăsați orbiți de guvernarea actuală și au ajuns chiar să facă agitație electorală pentru partidul comuniștilor. Ce vor spune acești oameni în fața lui Hristos? Nu sunt oare faptele lor lepădare de credință? Ce crede cititorul în acest sens?