Partea I : De ce a creat Dumnezeu relația sexuală?

Printre oameni sunt răspândite părerile că atracția sexuală și relația sexuală în sine nu este de la Dumnezeu, ci este o urmare a căderii omului în păcat și deci, sexualitatea omului în sine este păcătoasă și unirea fizică este doar pentru reproducerea omului. Pentru că este un subiect amplu, voi împărți articolul meu în două părți  pe care le voi publica pe rînd. Deci, întrebarea de bază la care vreau sa vedem răspunsul din Biblie este “De ce a creat Dumnezeu relația sexuală?”

1. Dumnezeu a creat relația sexuala pentru reproducere

Acesta este motivul cunoscut și recunoscut de toți oamenii. La crearea primului bărbat și a primei femei, Dumnezeu a zis:

“Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pămîntul, și supuneți-l; și stăpîniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pămînt” (Genesa 1:28).

Porunca “înmulțiți-vă” implică unirea fizică, fără care nu poate fi conceput un copil. Una din opiniile greșite răspandite printre oameni, cum am spus la introducere, este că relația sexuală ar fi rezultatul căderii oamenilor în păcat. Vă atrag atenția că pasajul citat este scris în primul capitol al cărții Genesa, iar căderea omului în păcat s-a întîmplat doar la Genesa capitolul 3 si deci, sexul nu este un rezultat al căderii omului în păcat ci este creat de Dumnezeu, care a făcut pe om parte barbatească si parte femeiască. Totuși, este adevărat despre căderea omului în păcat că s-a reflectat mult asupra manifestărilor sexualității lui.

Dacă reproducerea ar fi unicul scop pentru care a creat Dumnezeu relația sexuală, atunci oamenii ar avea dreptul să aibă relații sexuale doar pentru reproducere și orice altă unire fizică între soți și soție ar fi fost calificată drept păcat. Cu părere de rău, sunt și oameni care cred aceasta din pricina necunoașterii Cuvîntului lui Dumnezeu sau a cunoașterii foarte limitate.

2. Dumnezeu a creat relația sexuală pentru asigurarea unitatii între soț și soție și pentru consolidarea acestei unități

După ce a creat Dumnezeu femeia și cînd a adus-o la bărbat, el, Adam a zis:

“Iată în sfîrșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi “femeie” pentru că a fost luată din om.” (Genesa 2:23)

În următorul verset, Dumnezeu vine cu o concluzie foarte importantă care stabilește cum vor fi relațiile între soț și soție și zice:

“De aceea, va lasa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” (Genesa 2:24)

Fraza “se va lipi” se referă în primul rînd la relația sexuală: și această relație va consolida unitatea dintre soț si soție, care trebuie sa fie superioară oricărei altei relații, inclusiv și relației care o are fiecare om cu părinții lui. Tocmai din acest motiv, Dumnezeu spune în Epistola I a lui Pavel către Corinteni că relația sexuală este o datorie pe care o au soții și iată cum trebuie să fie îndeplinită această datorie:

“Din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de sot, și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin buna învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.” (1 Corinteni 7:2-5)

Relația sexuală cimentează și întreține unitatea dintre soț și soție și Dumnezeu nu permite nimănui să folosească această relație pentru a manipula partenerul, ci fiecare să înteleagă că este o datorie sfîntă pentru bărbatul și femeia căsătoriți să ofere și să întrețină o relație sexuală frumoasă cu partenerul care a încheiat legămîntul de căsătorie. Nu este secret pentru nimeni că în cele mai multe cazuri, motivul divorțului este tocmai faptul că unul sau ambii parteneri nu realizează datoria de soți care o au și nu-și îndeplinesc această datorie, chiar dacă în fața judecății, invocă alte motive.

3. Relația sexuală este pentru a oferi bucurie și împlinire partenerului legământului de căsătorie

În cartea Deuteronom, Dumnezeu a dat această lege cu privire la căsătorie:

“Cînd un om va fi însurat de curînd, să nu se ducă la oaste, și să nu se puna nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, și să veselească astfel pe nevasta pe care și-a luat-o.” (Deuteronom 24:5)

Primul an în casatorie este anul cînd se pune temelia relației între soț și soție, temelia acelei unități pe care o vrea Dumnezeu să o aibă ei pe tot parcursul vieții. Și pentru că unitatea familiei este temelia pentru bunăstarea și siguranța fiecărui om și a națiunii întregi, Dumnezeu cere să fie protejată familia și să i se dea prioritate. Vă dați seama, chiar și în timp de război, cînd țara era în pericol, Dumnezeu cerea sa fie respectată această lege și bărbatul de curînd căsătorit să nu meargă la război. Este deosebit de important să vedem motivul pentru care spune Dumnezeu că un bărbat de curînd căsătorit să nu meargă la război – pentru ca “să veselească astfel pe nevasta pe care și-a luat-o”. Unirea fizică este acel aspect sacru al căsătoriei unde partenerii pot să ofere cu pasiune bucurie și împlinire unul altuia, acesta este planul lui Dumnezeu pentru unirea fizică în căsătorie.

Aceste trei motive, pentru care a creat Dumnezeu unirea fizică, ne fac să înțelegem bine de ce este Dumnezeu atît de categoric cînd spune:

“Căsătoria să fie ținută cu toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari.” (Epistola către Evrei 13:4)

Cuvîntul “curvie” este termenul biblic folosit pentru orice fel de relație sexuală între două persoane care nu fac parte dintr-un legamant de căsătorie, iar “preacurvie” este orice relatie sexuală între două persoane din care cel puțin una face parte dintr-un legămînt de căsătorie.

Mai exista cel putin inca doua motive pentru care Dumnezeu a creat relatia sexuala si care sunt prezentate în partea II a articolului.