Datoria fiecărui om | Editorial de Radu Blendarencu

Orice om trebuie să știe că nu este decât o suflare, oricât de bine nu s-ar ține, spune Sfânta Scriptură. Este obligatoriu ca fiecare dintre noi să cunoască acest adevăr. Mai ales că noi avem tendința să credem că orice lucru material sau poziție socială ar putea cumva să ne garanteze o protecție. Un tânăr a primit un astfel de sfat: ”Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eclesiastul 12:13).

Datoria noastră, indiferent unde suntem, este să ne temi de Domnul și să păzim poruncile lui. Nu de aceea că Dumnezeu nu ne-ar respecta drepturile noastre, dar tocmai de aceea că Dumnezeu ne vrea binele suprem, vrea ca eu și tu să trăim frumos și cu sens pe acest pământ. Viața este mai mult decât a merge la serviciu și a-ți câștiga existența. A te teme de Domnul, nu înseamnă în niciun fel să umbli cu frica că în orice secundă poți fi pedepsit. Frica de Dumnezeu este o dorință puternică de a nu-L supăra pe Creatorul meu. Nu vreau să îi fac rău, știind că mi-a plătit toate datoriile păcatelor mele, prin Domnul Isus. Dacă fiecare dintre noi și-ar lua acest angajament în cel mai serios mod, cu siguranță multe din lucrurile rele pe care le vedem în jurul nostru nu ar mai avea loc.

Știind că Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și mai ales că judecata se va face cu privile la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău, cum ar trebui oare să fie umblarea mea zilnică? Cum ar trebui să fie gândirea mea de zi cu zi? Nimic și niciodată nu vom putea ascunde de Dumnezeu, oricât de mari maeștri ne-am da la ascunderea fărădelegilor noastre. Nu înțeleg, de ce oamenii, știind acest adevăr, aleg să trăiască în nelegiuri, minciuni, șiretlicuri? Stau și mă gândesc la ziua când fiecare dintre noi ne vom ”înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup.” Cum vom privi în fața lui Dumnezeu? Atunci nicio scuză nu va mai merge. Pentru că astăzi știi să faci un bine și nu îl faci, săvârșești un păcat. Iar dacă tot azi știi că o urgență e să te împaci cu Dumnezeu și nu o faci, tot amâni și spui că mai ai timp, de fapt te înșeli amarnic. Ziua de mâine nu e în mâinele noastre. Să nu disprețuim bogățiile bunătății și îndelungii răbdari a lui Dumnezeu. Tocmai această bunătate și faptul că încă trăim ne îndeamnă să ne pocăim de faptele noastre rele și să întrăm într-o relație reală cu Dumnezeu.

Datoria noastră mai este să păzim poruncile Lui. Nu poți păzi ceva ce nu cunoști. Tocmai de aceea avem Sfânta Scriptură ca să o studiem ca să știm cum și ce să păzim. Intelectul uman este limitat, oricât de grandioase nu ar fi planurile și realizările omului. Dacă vom încerca să ne construim viața păzind reguli, obiceiuri sau tradiții pe care singuri ni le-am alcătuit, nu vom face decât să ne îndepărtăm de Dumnezeu. Avem Sfânta Scritpură din plin, dar tot mai puțini sunt acei care doresc să o studieze disciplinat, trăim într-o epocă a oportunităților, dar în același timp chipul veacului acestuia ne-a orbit și ne îndepărtează de datoria pe care o avem și anume să păzesc poruncile Lui și să umblu în lumină. Dumnezeu ne respectă alegerile, dar să nu uităm că vom da raport pentru fiecare decizie pe care am luat-o, pentru fiecare acțiune și pentru fiecare intenție.