Darurile duhovnicești de conducere și de administrare

0
341

Întrebare:

Vreau să vă rog să mă ajutați în clarificarea unei întrebări referitor la darul de cârmuire. La Romani 12:8 Kay Artur numește acest dar “ conducere” (начальник), iar la 1 Corinteni 12:28 îl numește “administrare” (управляющий). E unul și același dar de cârmuire sau sunt 2 daruri diferite?

Presupun că cititorul care a pus această întrebare se referă la cursul de studiu biblic inductiv “Darurile spirituale” din seria “Învățătură peste Învățătură”. La lecția a șaptea din acest curs sunt prezentate darurile de conducere și administrare despre care este întrebarea. Confuzia, cred eu, apare din cauza că în limba română în textele de la Romani 12:8 și 1 Corinteni 12:28 este folosit unul și același cuvânt “cârmuire”, pe când în original în aceste două texte sunt folosite două cuvinte diferite care în limba rusă sunt traduse ca și “начальник” la Romani 12:8 și “управление” la 1 Corinteni 12:28.

Romani 12:8

Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s’o facă cu bucurie.

Cuvântul în greacă este [προϊστάμενος] și este un verb care înseamnă a sta înainte, a sta în frunte, un alt sens pe care îl are acest cuvânt este “a avea grijă”.

Acest cuvânt mai este folosit în alte câteva texte din Noul Testament cu referire la conducere în biserica locală sau în familie:

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc. Să- i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi. (1 Tesaloniceni 5:12-13)

Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de cîştig mîrşav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani; să- şi chivernisească bine casa, şi să- şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să- şi cîrmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? (1 Timotei 3:3-5)

Presbiterii (Sau:bătrîni.) cari cîrmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales ceice se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora.(1Timotei 5:17)

1 Corinteni 12:28

Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.

Cuvântul în limba greacă tradus în acest verset „cârmuirilor” este [κυβερνήσεις] și înseamnă “a conduce corabia”, în sens indirect: а conduce, a administra, a guverna, a direcționa, a coordona. Acest cuvânt provine de la cuvântul [κυβερνήτη] care înseamnă “cârmaci” și este folosit în textele de la Fapte 27:11 și Apocalipsa 18:17 cu referire la cârmacii corăbiilor.

Diferența între darurile de conducere și administrare

căpitan cârmaci

Acum să vedem care este diferența între darul conducerii, menționat la Romani 12:8, și darul administrării, menționat la 1 Corinteni 12:28. Ne va ajuta să înțelegem mai bine diferența între aceste două daruri analiza rolurilor comandatului și cârmaciului unei nave maritime:

Comandantul navei sau căpitanul comandă echipajul navei și supraveghează toate operațiunile de pe o navă, inclusiv încărcarea, descărcarea, transportarea mărfii, răspunde de securitatea navei, a echipajului, a pasagerilor și a încărcăturii; îl reprezintă pe proprietarul navei în porturile străine, în țările unde circulă vaporul.

Cârmaciul este specialistul care răspunde de conducerea vasului maritim pe cursul stabilit de căpitanul vasului.   

Deci, darul de conducere (Romani 12:8) se manifestă printr-o abilitate supranaturală de a conduce oamenii, de a le da direcții (viziune) în vederea lărgirii Împărăției lui Dumnezeu. De obicei, aceștia sunt lideri pe care oamenii îi urmează chiar dacă nu au o poziție specială în biserică. Aceștia sunt oameni cu viziune, care implică și alți oameni cu diferite daruri în realizarea viziunii date de Dumnezeu. Darul de administrare (1 Corinteni 12:28) se manifestă printr-o abilitate supranaturală de organizare, de administrare a lucrurilor în biserică în așa fel ca să fie aduse la realizare deciziile luate de conducerea bisericii: ei sunt cei care se îngrijesc de menținerea cursului stabilit. De exemplu, comitetul bisericii în frunte cu liderul (conducătorul) a luat decizia să organizeze un program de evanghelizare cu ocazia Crăciunului în toate punctele de misiune. S-a stabilit scopul (să ajungă cu Evanghelia la copiii din acele localități) și modul de lucru (program cu spectacol teatral, cântece, cadouri). Aceasta este partea conducătorului. Pentru realizarea acestui plan este nevoie de făcut cadouri, de a le depozita undeva, va fi nevoie de transport, instrumente muzicale, microfoane, aplificatoare ș.a.m.d. Aici se implică cel cu darul administrării. De obicei, cei care au darul administrării ei văd nevoile înainte ca să i se spună. El știe cum să administreze lucrurile în așa fel ca echipa de evanghelizare să poată funcționa bine și să fie atins scopul propus.

Dacă doriți să aflați mai multe despre darurile spirituale, vă recomand să studiați cursul “Darurile spirituale” din seria “Învățătură peste învățătură” pe care îl puteți procura la librăria “Învățătură din Cuvânt”.