Poezia „Darul oferit”

Un om de mare valoare
Ce avea în suflet o candoare
A intrat în locaşul sfânt ,
Cu o lacrimă pe obraz , plângând .

Brusc , căzuse pe genunchi
Bătându-şi capul de pământ
Era vrăjit – ,
Şi de suveranitate uluit .

S-a apropiat de el un cerşetor
Ce avea în mână un dar .
Un simplu dar
de la un cioban .

Căzuse şi el alături pe genunchi
Cutezător întrebând :
” Sunt eu oare vrăjit de acel cioban ,
ce un dar mi-a oferit ? “

Ridicând ochii –
Cu faţa în lacrimi ,
Privise în jur
Şi nu văzuse oase îndopate cu fum .

S-a ridicat alene
Cu-n strigăt uşor spunând :
” Sunt orb , dar văd
cum cerul m-a adăpostit ! “