Recent într-o revistă am citit o meditație la minunea înmulțirii pâinilor și peștilor, care a adus în lumină câteva detalii despre cum trebuie să dăruim, pe care nu le-am observat până acum. Există în această relatare ceva cu totul unic.
”Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti” Ioan 6:9
Dumnezeu ne adresează și nouă aceeași întrebare: Maria, Lenuța, Petru! Ești tu gata să îmi dai 5 pâini și 2 pești? Noi vom răspunde prompt: Desigur! Parcă toți suntem gata să dăruim Domnului. Dar nu este vorba doar despre o pâine sau un pește, ci despre a dărui TOTUL lui Dumnezeu. Suntem uimiți de miracolul pe care l-a făcut Domnul Isus la înmulțirea pâinilor și peștilor și se dă întrebarea: acest băiat a fost obligat să-și dea prânzul ucenicilor? Nu. Dar el a vrut să pună la dispoziție ceea ce avea Domnului Isus. A jertfit, cu riscul de a pierde ca să fie de folos altora.
Dacă am fi în situația băiatului și chiar ar trebui să dăruim, am putea găsi o mulțime de scuze: ”Doamne, sunt flămând și e tot ce mi-a rămas”, ”De ce să dăruiesc ce am, dacă oricum nu va ajunge pentru toți” sau ”Vă dau un pește și o pâine, iar restul voi păstra pentru mine”. Nu. Acest băiețel dăruiește totul la cererea ucenicilor pentru a fi date Domnului Isus și chiar dacă nu știa dacă va mai mânca în acea zi, a fost gata să jertfească tot ce avea.
Probabil, și noi ne gândim că avem puțin de dăruit: doi pești și 5 pâini într-o mulțime atât de mare de oameni. Poate ne gândim că sunt alți oameni care au de dăruit ceva mai valoros.
Dumnezeu cunoaște potențialul fiecăruia dintre noi, și cere atât cât avem, dar să dăruim din toată inima, cu bucurie. Dumnezeu vrea să ne folosească cu toate resursele pe care le avem în planul Său. Cel mai frumos este că atunci când dăruim Domnului tot ce avem, putem desigur pierde ceva, dar câte avem de câștigat!!!
Cu ceea ce ni se pare puțin, Dumnezeu poate face ceva uimitor și mare!
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. 2 Corinteni 9:7
Un aspect foarte important în felul cum dăruim este să o facem din toată inima, atât cât am hotărât și cu bucurie, fără rezerve, și fără părere de rău. Dumnezeu acceptă darurile făcute de bună voie. Ceea ce avem este prețios în ochii lui Dumnezeu și contează atât de mult atitudinea cu care dăruim!
Un exemplu similar întâlnim de asemenea în Evanghelia după Matei:
Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” Matei 12:41-46
Dumnezeu vede și apreciază atitudinea cu care dăruim tot ce avem la picioarele Sale! Sunt sigură că Domnul a purtat de grijă acestei văduve care a aruncat la vistieria Templului tot ce-i mai rămăsese să trăiască. Dumnezeu niciodată nu rămâne dator în fața dărniciei pe care i-o dedicăm. Întotdeauna ne va sătura și ne va da din belșug ceea ce dăm: la fel cum a hrănit mulțimea, iar băiețelul care a dăruit s-a săturat mult din cei 2 pești și 5 pâini, și mai mult, el a putut lua parte la o mare binecuvântare la peste 5 mii de oameni flămânzi. Din ceea ce a dăruit el, așa puțin la prima vedere, Dumnezeu a folosit pentru hrănirea atâtor oameni! Nu subestima niciodată ceea ce poți dărui, pentru că nu știi în ce cantitate dorește Dumnezeu să-ți înmulțească cei doi pești și cele cinci pâini pe care le aduci la picioarele Sale!
Dacă vrei să afli câteva secrete despre cei darnici și cum poți fi unul din ei, citește și următorul articol: https://moldovacrestina.md/unii-mai-darnici-dect-altii/
Iar pentru a înțelege subiectul banilor și a dărniciei din Cuvântul lui Dumnezeu, poți studia cursul „Banii și posesiunile, în căutarea fericirii”