Dacă nu ei, atunci cine?

Țara noastră este într-o mare strâmtorare. Numai că, din nefericire, infim de puțini mai văd și mai stau în spărtură pentru viitorul ei. Antrenarea societății în lupte politice nu ne-a adus decât degradare morală, dar acest lucru nu are nicio relevanță pentru elitele politice autohtone. Acum ei sunt concentrați spre alte valori pe care le cunoașteți și singuri. Tot soiul de incertitudini a făcut ca în țara noastră să nu mai poată fi stăvilit fenomenul violului. Și, culmea, este că părtași la acest fenomen se fac tot mai mulți judecători. Ei, care prin definiție ar trebui să facă dreptate, încurajează mișelește acest fenomen. Aici nu mă refer la o persoană anume, ci la întregul sistem judecătoresc din țara noastră care ne aduce atâta și atâta rușine prin faptul că încurajează un fenomen distrugător și dureros și, care, din păcate, mutilează destine întregi. Faptul că în lume anual se produc oficial 2 milioane de violuri, iar realitatea este mult mai dură, pentru că doar 1 din 30 astfel de cazuri sunt declarate este și din vina celor care trebuie să facă dreptate. În țara noastră situația se alarmează pe an ce trece…

Deși avem mulți judecători, acest fenomen nu poate fi oprit. Oare nu este și din cauza că cei care trebuie să facă dreptate slujesc interesului material în detrimentul dreptății? Unii judecători au pierdut total bunul simț, pentru că sunt și au fost orbiți de arginții murdari dați pentru a acoperi fărădelegile. Altfel cum să explicăm că victimile violurilor umblă prin instanțe pentru a-și face dreptate, culegând multă rușine și chiar dispreț din partea celor din jur, iar cei care au comis aceste orori nu sunt pedepsiți sau li se aplică pedepse blânde, chipurile, și-au recunoscut fapta? Domnilor judecători, trebuie să înțelegem o dată că principiul biblic- ce semeni aceea vei culege-se aplică tuturor, indiferent de statul social pe care îl ai, de numele tău sau de banii din cont. Dumnezeu este drept și nu va zăbovi în a face dreptate, de aceea de la cei care sunt chemați să facă dreptate se cere doar un singur lucru- să judece corect și să nu încline balanța, fiind influențați de cifrele de pe bancnote. Aceasta nu este dreptate, ci mișelie.

Știu că orice om are momente când se gândește și la Dumnezeu, iar dacă în calitatea ta de judecător ai nedreptățit pe cineva, să nu te hrănești cu nădejdi înșelătoare care nu slujesc la nimic. Nu vei propăși în viață, ci, judecând strâmb, îți aduni o comoară de mânie asupra ta, atât pe pământ, cât și pentru veșnicie.

Am avut o șansă ca să avem o justiție corectă, având un președinte de stat care vine din sistemul judecătoresc. Dar, din nefericire, acesta a preferat să ducă o politică de neimplicare pentru a stârpi acest fenomen. Mai mult decât atât, odată a luat chiar o decizie care i-a încurajat pe violatori, când, “în numele umanismului”, a respins o lege de a pedepsi violatorii. Prin urmare, primul om în stat nu a făcut nimic pentru a proteja victimile acestui rău. Să nu credem că principiul “mie nu mi se va întâmpla” trebuie să ne facă să dormim liniștiți. Răul nepedepsit va crește în intensitate, ceea ce vedem cu ochiul liber în țara noastră.

Dumnezeu are, însă, o veste bună pentru orice judecător și pentru orice violator. El spune că numai “dacă vă veți îndepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții, dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan, și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat….. numai așa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta” (Ieremia 7:5, Sfânta Scriptură).

Ca și societate, nu trebuie să stăm pasivi la acest fenomen și să strigăm zi de zi ca să se facă dreptate și răul să fie pedepesit. Avem câteva precedente care ne arată că se poate.

Nu îmi place să scriu despre astfel de subiecte dureroase, dar pentru că unul din cei doi copii ai mei este fetiță nu vreau ca ea și noi ca părinți să trăim într-o societate a fricii, ci una în care răul este spus pe nume și pedepsit aspru, astfel ca să fie descurajat din rădăcini, iar aici un rol esențial le revine judecătorilor.