În articolele precedente, am vorbit despre cratimă în contextul omofonelor și a separării verbului la modul imperativ singular de pronumele personal, forma neaccentuată -ți.
Astăzi vom analiza alte situații de utilizare a cratimei, și anume la separarea cuvintelor compuse.
1. MAI-MARE vs. MAI MARE
Mai-mare – superior; adjectiv compus nesudat.
Mai mare – adj. la gradul comparativ; adv. + adj.
Exemple:
„Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe mai-marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.’” (Faptele Apostolilor 23:4-5)
„Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste casa lui și i-a încredințat tot ce avea.”
(Geneza 39:4)
DAR:
„El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9)
2. ICI-COLO vs. ICI ȘI COLO
Ici-colo – pe alocuri; adverb compus care exprimă aproximația.
Ici și colo – pe alocuri; locuțiune adverbială.
Exemple:
„Totuşi, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului pe care mi l-a dat Dumnezeu.” (Romani 15:15)
DAR:
„Curând luminile ce mai licăreau ici și colo printre fagii uriași se stinseră, una câte una… și satul adormi, în fine, respirând ușor în freamăt de codri.” (BRĂESCU, V. A. 110)
3. ALB-NEGRU (despre televizoare)
Exemple:
Televiziunea a început să emită alb-negru în 1927. Inventarea televizorului alb-negru nu poate fi atribuită unei singure persoane. Totuși, primul prototip de lucru a văzut lumina zilei în 1927, când Philo Farnsworth a prezentat tehnologia CRT pentru a afișa o imagine compusă din 60 de linii orizontale.
DAR:
Alb și negru sunt nonculori sau culori acromatice, care nu se găsesc în natură în formă pură. Combinația dintre alb și negru, în orice cantitate, se numește gri.
4. DIS-DE-DIMINEAȚĂ
Dis-de-dimineață – dimineața foarte devreme; locuțiune adverbială.
Exemplu:
„Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul, şi a luat în mână cele două table de piatră.
Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului.” (Exodul 34:4-5)
5. BINE-CUNOSCUT / AȘA-ZIS / BINE-VENIT
Bine-cunoscut – celebru; adv. + adj.
Bine cunoscut – știut de toți; adv. + adj.
Exemple:
Maestrul Eugen Doga, compozitor bine-cunoscut în întreaga lume, a scris muzică la peste 200 de filme, a realizat coloana sonoră la câteva pelicule pentru copii și a semnat muzica pentru mai multe spectacole.
DAR:
Există un principiu bine cunoscut în drept – justiţia nu doar trebuie făcută, trebuie să se şi vadă că s-a făcut justiţie. Cu alte cuvinte, nu este suficient să se facă dreptate.
6. PRIM-MINISTRU / VICEPRIM-MINISTRU
PRIM-VICEPRIM-MINISTRU / PRIM-PLAN
Substantivele compuse care încep cu prefixele prim- și viceprim- se scriu prin cratimă.
Exemple:
Conform Constituției Republicii Moldova, prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile care îi revin.
Prim-ministrul și-a dat demisia și, împreună cu el, întreg cabinetul de miniștri.
7. BUNĂ-CREDINȚĂ / BUNĂ-CUVIINȚĂ / BUN-GUST
BUN-SIMȚ vs. BUN SIMȚ
Bună-cuviință – purtare cuviincioasă, politețe, bună creștere; adj. + substantiv.
Exemplu:
Buna-cuviință este o calitate morală care se manifestă prin corectitudinea în ţinută şi în atitudinea exterioară, în cuvânt şi faptă, prin respectarea bunelor maniere şi a formelor sociale.
Bun-simț – decență; substantiv.
Bun simț – bună intuiție; adj. + substantiv.
Exemple:
Elevul s-a adresat profesorului cu mult bun-simț.
DAR:
Acest băiat are un bun simț al umorului.
În articolul următor, vom aduce exemple de expresii și proverbe care își au originea în Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, vom analiza contextul în care sunt folosite și sensul care le este atribuit.