Curat nu doar în Post

Ne apropiem de marea Sărbătoare a Învierii Domnului și în cultura noastră avem obiceiul de a ține post înainte de Paște, pe care îl numim Postul Mare. Timp de 40 de zile suntem sfătuiți ”să dăm dovadă de o grijă spirituală sporită, prin renunțarea la alimentele de proveniență animalice. Trebuie să ne înălțăm sufletește prin rugăciune alături de fapte bune.” Pe lângă toate acestea, obișnuim să curățăm grădinile, ogrăzile, casele noastre mai mult decât la alte ocazii pentru că așa am învățat de la părinții și bunicii noștri și este frumos.

Toate aceste acțiuni cred că vin din înțelegerea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru omenire prin Jertfa desăvârșită a Domnului Isus: curățirea păcatului și dăruirea unei haine noi prin credință celor ce-L aleg ca și Domn. Dar cu trecerea timpului, ne-am îngrijit mai mult de lucrurile exterioare și pierdem din esență adevărata curățire și sensul postului așa cum îl dorește Dumnezeu. Poporul Israel, de altfel tot a ajuns să exteriorizeze postul, pe atunci prin sac și cenușă, prin fețe posomorâte, limitare de la alimente pentru o perioadă de timp, dar pe fundal aveau relații urâte cu alți oameni și se certau, asupreau și pretindeau de la Dumnezeu un răspuns la cererile lor… În Vechiul Testament găsim ce spune Dumnezeu despre post și care trebuie să fie efectul acestuia în viața oamenilor care îl practică.

”Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău! Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” Isaia 58:6-11

Pentru mulți oameni din poporul Israel postul devenise un chin. Pentru că postul nu este doar o perioadă de foame sau limitare ci este ocazia în care iau hotărârea să ascult și să împlinesc Voia lui Dumnezeu. Privind la lucrurile pe care le vrea Dumnezeu atunci când postim, vedem în primul rând o rezolvare a problemelor în relațiile cu alți oameni, care constau în a ne dezlega de răutatea care există între noi, să nu asuprim și să nu întoarcem spatele semenilor noștri. Suntem martori cum oamenii amenință, arată cu degetul și vorbesc cu ocară la adresa tuturor, sunt zgârciți și locuiesc în întuneric chiar dacă afară este lumină. Să ne imaginăm ce fel de societate am avea dacă oamenii ar respecta postul așa cum a lăsat Domnul, așa cum Îi este plăcut Lui dar nu nouă…

Nu ar mai fi oameni flămânzi pentru că foamea lor ar fi împlinită, nenorociții ar avea un adăpost la vreme de necaz, cei goi ar fi îmbrăcați. Dar mai presus de împlinirea nevoilor fizice, Dumnezeu promite că vom trăi în Lumina Sa, că vindecarea noastră va încolți, cred că atât fizică cât și spirituală, iar Slava lui Dumnezeu ne va însoți și neprihănirea noastră va merge înainte. Cine este oare capabil să trăiască la această înălțime? Este ceva imposibil de realizat? Cine se încrede pe deplin în Dumnezeu și-I încredințează soarta- are o relație reală cu Dumnezeu și atunci când Îl cheamă, El îi răspunde, îl călăuzește neîncetat și satură sufletul chiar în locuri fără apă, și îi dă vlagă așa cum o grădină primește când este bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă… Ce plinătate și împlinire în Prezența lui Dumnezeu! Așa arată viața unui om care ascultă de Dumnezeu și atunci când postește- ține cont de ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru post. În versetele de mai sus vedem latura atitudinii, a inimii unui om. Exteriorizarea este pe planul doi, pentru că ea trebuie să oglindească relația noastră cu Dumnezeu și se răsfrânge în relațiile cu oamenii. Să avem grijă ca inimile noastre să fie curățite prin sângele Domnului Isus, iar celelalte lucruri pământești să fie oglindirea curăției inimii noastre mântuite.

”Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii din toată inima, fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” 1 Petru 1:22-23

E vremea postului din nou şi Paştile-s aproape,
Iisuse, sufletu-mi uscat se-apleacă să se-adape
din al Cuvântului Izvor, din harul Crucii Tale,
să-şi poată Golgota sui mai întărit pe cale.

Ajută-mi, Doamne, să postesc cu-ntreaga mea fiinţă,
cu duh ascuns şi înfrânat, şi plin de umilinţă,
nimic făţarnic neavând, ca nu cumva odată
să mă găsească vinovat Divina Judecată.

Ajută-mă să pot ierta cu inima deplină
pe orişicine-ar fi făcut în contra mea vreo vină;
aşa cum eu mă rog să-mi ierţi întregile-mi păcate,
ajută-mă să iert şi eu la orice semen toate.

Ajută-mi, binele ce-l fac cât mai ascuns să-mi fie,
nici o-ntristare să n-aduc, ci numai bucurie;
fă-mi darnic sufletul deplin, căci şi acum, şi mâine
Tu nu-mi socoţi după cât dau, ci după cât rămâne.

Ajută-mi să nu strâng comori ce furul le răpeşte,
ci aurul cel nevăzut ce-n ceruri străluceşte.
– Aşa să-mi fie postul meu, ca-n Ziua Învierii
să fiu iertat şi-nvrednicit de Slava Înfierii.
Traian Dorz