Cum un prizonier de război a plantat o biserică creștină. Partea II

Acest articol este o continuare a istoriei bisericii creştine din comuna Ţânţăreni relatată pentru cititorii portalului nostru de păstorul bisericii din localitate, Boris Bulgaru.

Prigoana din anii  1941 – 1944

În acest timp au fost cele mai mari prigoane din istoria bisericii din Ţânţăreni, fiindcă preoţii aveau mare autoritate. Preotul ortodox mergea prin sat pe la casele credincioşilor baptişti şi îi forţa să scrie cerere de lepădare de credinţa baptistă şi trecere la ortodoxie, făcându-se mari presuini psihologice şi fizice asupra lor prin bătăi, ameninţări, o bună parte fiind impuşi au scris cerere. Dar au fost cinci familii din biserică care nu au depus cerere şi au stat tari pentru credinţă până la urmă. Aceştea au fost familiile fraţilor: Alexandru Bârlădeanu, pastorul bisericii, Vasile Crăngaci, predicator, Stefan Lăpuşneanu, Lazăr Măgureanu, Nicolae Pelin şi Familia Bulavca din satul Botnăreştii Noi. După ce majoritatea scrieseră cereri, au început să se facă presiuni asupra celor care stăteau neclintiţi în credinţa lor. Un lucru care nu li s-a permis jandarmilor să-l facă, a fost să-i bată. La aceasta a contribuit primarul satului Ţânţăreni, Pavel Ardeleanu, care îi stima pe credincioşi pentru mărturia lor bună. Aceste cinci familii erau chemate în fiecare zi la postul de jandarmerie, făcându-se asupra lor tot felul de presiuni, să se lepede de credinţă, dar ei au spus că mai degrabă mor decât să se lepede. Dacă au văzut că nu le iese nimic, au chemat pe soţiile celor cinci fraţi, şi le-au spus că dacă nu-şi conving soţii să se lepede de credinţă, a doua zi va fi adunat tot satul şi soţii lor vor fi împuscaţi.

Aceste cuvinte nu erau vorbe în vânt deoarece mai înainte fusese împuşcaţi în sat nişte comunişti, apoi nişte evrei. A doua zi i-au chemat pe cei cinci fraţi la post cu soţiile şi copiii lor şi i-au intrebat dacă se leapădă de credinţă. Dar răspunsul lor a fost din nou, nu. Şeful de post le-a spus să plece acasă să se pregătească pentru moarte. Iar prin sat a fost trimis un om cu trompeta, care suna şi striga cu voce tare: “Mâine toată lumea să se adune că vor fi împuşcaţi baptiştii”.  Şi-i numea pe nume. A doua zi dimineaţă i-au dus la post cu soţiile şi copiii lor. Celor cinci frati le-au dat câte un hârleţ în mâini i-au scos în drum şi i-au asezat în rând câte doi, şi au pus să meargă înaintea lor trei jandarmi înarmaţi, în urmă – trei şi în părţi – câte doi. La această privelişte s-a adunat aproape tot satul, soţiile şi copiii lor plângeau. Unii oameni din sat plângeau, dar alţii strigau: “Da lepădaţi-vă odată şi vă vor da drumul”. Era ca într-un coşmar. Li s-a spus că sunt duşi la marginea satului în lutărie (unde se lua lut) unde îşi vor săpa singuri mormintele, apoi vor fi împuşcaţi. Când au ajuns aproape de marginea satului au chemat din mulţime soţiile şi copiii lor şi le-au dat voie să-şi i-a rămas bun, apoi i-au despărţit, împuşcând în sus. Nu au permis la nimeni să meargă mai departe, în afară de cei cinci şi i-au dus mai departe înspre lutărie, ieşind din sat. Când au ajuns în lutărie, au tras din arme multe focuri în sus, ca oamenii din sat să creadă că i-au împuşcat şi apoi i-au dus mai departe la Tighina. Când i-au dus la tribunalul din Tighina, cei de acolo au spus că nu este în competenţa lor să-i judece şi i-au trimis la Chişinău la Consiliul de război la curtea marţială. În timp ce cei cinci frati erau închişi, autorităţile au început să facă presiuni asupra familiilor. Li se spunea copiilor să-şi convingă mamele să se lase de credinţă. În caz contrar, vor fi împuşcaţi copiii, aşa cum au fost împuşcaţi taţii lor (copiii nu ştiau situaţia reală). Seara fraţii au fost eliberaţi. La 15 zile din ziua eliberării trebuiau să se prezinte la curtea marţială la Chişinău ca să fie judecaţi.

În ziua când trebuia să fie judecata asupra celor 5 fraţi, primarul satului Pavel Ardeleanu a adunat câţiva oameni de vază ai satului şi i-a luat ca martori de partea celor cinci. Din partea fratilor din Chişinău, fratele Boris Buşilă a plătit un avocat ca să-i apere. Procesul judiciar a început la orele 9:00 dimineaţa, la curtea marţială iar judecătorul s-a ridicat şi a intrebat: “Ce aţi făcut? În dosar e scris că sunteţi comunişti”. Fraţii au respins această acuzaţie şi au spus că nu sunt comunişti ci sunt creştini şi cred în Dumnezeu. Atunci s-a ridicat primarul satului Pavel Ardeleanu şi judecătorul a întrebat: “Dar tu cine esti?” El a spus:” Eu sunt primarul satului Ţânţăreni”. Atunci judecătorul a spus: ”Pune mâna pe cruce şi jură că vei spune numai adevărul.” După aceasta primarul a început să vorbească spunând: “Onorată asistenţă, judecători, consilieri, eu sunt primarul satului Ţânţăreni de religie ortodoxă, şi nu vreau să spun minciuni, cum a spus preotul. Aceşti oameni pe care preasfinţia sa preotul îi numeşte comunişti, nu sunt comunişti, ci sunt creştini şi cred în Dumnezeu. Sunt oameni de treabă, nu sunt beţivi, fumători, au purtare bună în sat, dar ca să fie dovedit că este asa, întrebaţi pe oamenii aceştea, gospodari ai satului”. Martorii s-au ridicat în picioare şi preşedintele consiliului de război i-a întrebat: “Dumneavoastră întăriţi ceea ce spune primarul?” şi ei au răspuns: “Da întărim”. Apoi s-a ridicat avocatul care a adus dovezi în favoarea lor, mustrând preotul în aşa fel, încât preşedintele consiliului de război cu greu i-a oprit. După ce s-au sfătuit judecătorii între ei, fraţii au fost eliberaţi.

Dar să ne întoarcem puţin înapoi atunci când cei cinci au fost chemaţi la post pentru a depune cerere. Şeful de post îi spunea lui Alexandru că mulţi au scris cerere, dar el a spus: “Eu nu cred” şi atunci şeful de post a început să-i citească cererile celor care s-au lepădat. Cunoscându-i pe cei care au depus cereri, fratele Alexandru i-a vizitat noaptea şi i-a convins să-şi retragă cererile. El le spunea astfel: “Ai să arzi în flăcările iadului dacă nu vei lua cererea înapoi”. Fiind convinşi şi-au retras cererile înapoi. Au fost bătuţi ca să spună cine i-a îndemnat s-o facă, dar ei nu au spus.

Tot în timpul războiului autorităţile au luat de la credincioţi, locaşul de închinare şi au făcut din el cămin cultural. Totuşi fraţii se adunau pe la case. Cu toate că au fost multe greutăţi, prigoane şi constrângeri, Biserica lui Hristos din satul Ţânţăreni a biruit prigoana, greutăţile şi a crescut rămânând o lumină pentru lumea din jur.

În anul 1944 pe când armatele germane au început să se retragă, pastorul bisericii Alexandru Bârlădeanu a cerut şefului de post să fie înapoiată Casa de Rugăciune şi autorităţile au aprobat cererea. Din nou, a câta oară, credincioşii din Ţânţăreni au recăpătat Casa de Rugăciune, unde au început să se adune. Tot în anul 1944 armata germană şi română s-a retras şi pe teritoriul Basarabiei a intrat Armata Sovetică.

Perioada de după război

În timpul puterii sovietice baptiştii din satul Ţânţăreni au avut parte de mai mare libertate, nefiind lipsiţi însă de constrângeri şi presiuni. În anul 1950 în biserica din satul Ţânţăreni a fost ordinat ca şi pastor fratele Lazăr Măgureanu. Fratele Lazăr era un om vorbit de bine un bun pastor şi predicator. Oficial nu erau prigoane, autorităţile însă îi constrângeau pe credincioşi. Se adunau grupuri la Geamăna, Puhoi. Fratele Lazăr a fost pastor până în anul 1956, când a trecut la Domnul.

În anul 1956 a fost ordinat ca şi pastor al bisericii din Ţânţăreni, fratele Cozma Bulgaru, ginerele fratelui Alexandru Bârlădeanu.  Cozma Bulgaru  a fost un pastor total dăruit în lucrarea Domnului. A fost un om credincios cu adevărat. A lucrat mult pentru biserică. A păstrat unitatea bisericii dând ripostă curentelor de învăţături greşite cum ar fi “Martorii lui Iehova” şi altele. Atunci când a fost lansată o scrisoare de iniţiativă din partea guvernului sovietic care era susţinută de unele biserici locale, în care se interzicea copiilor şi tinerilor până la 18 ani să vină la biserică s-a opus tendinţelor din partea statului de a controla biserica. Statul impunea unele restricţii bisericii. Botezul să fie primit de la 20 de ani în sus. Bisericii nu i se permitea să facă evanghelizare. Statul trebuia să ştie tot ce se făcea în biserică. Biserica din Ţânţăreni nu a acceptat aceste lucruri şi a rămas  neînregistrată.

În anul 1965 în biserică a început să activeze grupul de tineret, s-a format un grup muzical în care se cânta la chitări şi mandoline, erau grupuri mici de credincioşi în satele Mereni, Chirca, Puhoi, Geamăna. În acest timp biserica a crescut de la 54 de membri la 72 de membri. La acea vreme biserica nu făcea parte din Unuinea Baptistă. Fratele Cozma Bulgaru a fost un pastor cu râvnă pentru lucrare. A fost un om care a trăit Evanghelia. El a fost pastor până în anul 1976, când a trecut din viaţă. În anul 1977 a fost ordinat ca şi pastor  Vasile Crangaci, fiul fratelui Vasile Crangaci, unul dintre primii credincioşi. El este un pastor care a lucrat şi lucrează de mulţi ani în Biserică. El s-a străduit să ţină biserica unită, împotriva diferitor învăţături false, care încercau să pătrundă dinafară.

De asemenea, în această perioadă a activat în biserică ca diacon, Trifan Magulceac, care a fost ordinat în anul 1977 şi a avut o mare râvnă pentru lucrare. S-a implicat activ în viaţa bisericii şi a suferit pentru credinţa în Hristos.

Un alt membru activ al bisericii a fost David Măgureanu care a locuit în satul  Puhoi şi a fost o mărturie puternică pentru oamenii din sat. Apoi în anul 1978 biserica a intrat în Uniunea Baptistă iar  anul 1985 în biserică a început să activeze corul. Mai târziu în  anul 1989 a început construcţia noului locaş pentru închinare, care a durat un an şi opt luni. Biserica a fost foarte unită la construirea acestui locaş sfânt. Ea a dat dovadă de o mare jertfire. Majoritatea lucrărilor de construcţie au fost făcute de membrii bisericii voluntar, jertfind bani, produse alimentare şi timp.

La 26 mai 1991 a avut loc inaugurarea unei noi Case de Rugăciune din comuna  Ţânţăreni, la care au participat oaspeţi din multe părţi ale Moldovei, cât şi din România şi SUA. La biserica din Ţânţăreni veneau oameni din Anenii-Noi, Chirca, Mereni, Botnăreştii Noi. Vasile Crangaci în vârstă de 82 de ani a fost pastor al bisericii până când Domnul l-a chemat acasă în anul 2003. El a venit duminică dimineaţa la Casa de Rugăciune şi la ora 10:00 când se începea serviciul de închinare în biserică el şi-a plecat capul pe umărul altui frate şi a plecat la Domnul.

La 30 iunie 1991 a fost ordinat ca pastor, fratele Ilie Coadă un om energic şi cu multă râvnă pentru lucrarea Domnului, dotat cu studii superioare, predat pe deplin în lucrarea de pastorat, care mult a lucrat şi lucreaza în via Domnului. Din anul 1990 şi până în prezent fraţii din biserică merg şi vestesc Evanghelia prin satele din jurul satului Ţânţăreni, prezentând prin casele de cultură, şcoli filmul “Viaţa lui Isus”, predicându-L pe Hristos. Pastorii  bisericii au predat religia în diferite şcoli ale raionului Anenii-Noi.

În anul 1992 – 1993 s-a simţit un val de trezire spirituală. Numărul membrilor creştea şi se întărea spiritual. Biserica a patronat lucrări de caritate la orfelinatele din Bădiceni, Ţarigrad, Bulboaca, Ţânţăreni şi în satele din jur. Biserica avea relaţii de parteneriat cu biserici din România, oraşele Deva, Timişoara, oraşe din SUA, oraşele San Diego, Niagara.

Un mare accent se pune pe lucrarea misionară în satele din jurul satului Ţânţăreni. În luna iulie anul 1996 biserica din Ţânţăreni împreună cu o echipă de creştini din SUA, oraşul San Diego au organizat în satul Chirca o campanie de evanghelizare. Timp de o săptămână de zile tinerii bisericii din Ţânţăreni au mers împreună cu tinerii din San Diego de la casă la casă şi l-au mărturisit pe Hristos. Evanghelia a fost vestită în toate casele din satul Chirca. În fiecare seară se organizau întâlniri în şcoală cu oamenii care doreau să vină şi să asculte mesajul Evangheliei. În timpul acestor evanghelizări mulţi oameni şi-au predat viaţa Domnului Isus. A doua săptămână s-a lucrat cu oamenii convertiţi şi cu copiii din sat. De asemenea, a fost un grup de studiu al limbii engleze.

În prezent

Chiar dacă au fost şi multe  împotriviri  lucrarea l-a care i-a chemat Dumnezeu ca şi bisericaă  a continuat şi continuă şi azi. În iulie 1998 a plecat ca misionar în Iacutia (Siberia) Vladimir Manin care până atunci a activat ca misionar în satul Ruseni. După plecarea lui în Ruseni a activat ca misionar Victor Croitor care a făcut această lucrare cu dedicare. În această perioadă în satul  Geamăna activează  ca misionar  Anatol Lupu. În ianuarie 2002 au plecat ca misionari în Tadjikistan   Igor Cohaniuc originar din satul Cinişeuţi raionul Rezina  care se căsătorise cu Rodica Coadă  din biserica noastră.

În anul 2003 în biserică au fost ordinaţi la slujirea de pastor  Boris Bulgaru şi Efim Anghel, ultimul  a fost activ mult timp în biserică ca diacon iar  Boris Bulgaru  a lucrat  la plantarea bisericilor din satele  Chirca şi  Todireşti. În anul 2004  Boris Bulgaru a fost ales ca pastor responsabil al bisericii. Astăzi în biserică se face o lucrare frumoasă cu tinerii, adolescenţii şi copiii. După o perioadă de aproximativ 7 ani a început lucrarea cu corul. În biserică sunt 7 grupuri de studiu biblic şi rugăciune pe la case. Viziunea bisericii pe viitor este extindere şi creştere. Biserica din Ţânţăreni plantează 5 biserici noi în satele Chirca, Todireşti, Bulboaca, Ruseni şi Puhoi. În anul 2008 a plecat ca misionară în Angola (Africa)  Viorica Magulceac care lucrează acolo până în present cu copiii şi fetele adolescente.

Aceasta este Biserica lui Hristos din Ţânţăreni în vreme bună şi rea, în vreme de pace şi război, în libertate şi persecuţie, dar totuşi biruitoare prin puterea lui Dumnezeu.