Русский
Español
English
Am rămas adânc întristat când am citit la noutăţi că
Menora evreiască instalată la 11 decembrie în parcul Ştefan cel Mare din Chişinău a fost doborâtă la pământ de către un grup de enoriaşi ortodocşi. Circa o sută de oameni, înarmaţi cu drapelele Republicii Moldova, cruci şi lozinci, au protestat în centrul Capitalei împotriva simbolului evreiesc instalat cu prilejul sărbătorii Hanuca. După ce au scandat lozinci antievreieşti, ei au smuls menora şi au înfipt în locul acesteia o cruce din lemn. Protoiereul Anatolie Cibric de la Biserica „Sfânta Paraschiva”, împreună cu ceilalţi protestatari, au răsturnat-o lângă soclul lui Ştefan cel Mare.
Actul acesta nu are nimic creştinesc la bază şi merită condamnarea tuturor creştinilor.
Să vedem cum ne învaţă Dumnezeu pe noi, creştinii, în Noul Testament să procedăm cu privire la Evrei, adică poporul Israel. Pentru aceasta voi face referinţă la câteva pasaje din Epistola către Romani. Apropo „de la Râm ne tragem” cum spune cronicarul. Deci, ar trebui să luăm şi mai bine seama la cuvintele scrise aici. Iată um aşteaptă Dumnezeu să se poarte creştinii cu Evreii care stăruiesc în religia lor şi nu acceptă să creadă că Domnul Isus este Mesia cel promis, Mântuitorul lumii.
1. Să dorim şi să ne rugăm pentru mântuirea Evreilor
Apostolul Pavel, care de altfel tot Evreu era şi el, ca şi ceilalţi Apostoli prin care a ajuns Evanghelia până la noi, când abordează acest subiect, cu durere în inimă a scris:
Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este să fie mântuiţi. (Romani 10:1)
La noutăţi mai scria că:
Comunitatea evreiască din Republica Moldova are acum 30.000 de membri. În 1900 numărul lor trecea de 300 de mii. Dar această minoritate, a cărei prezenţă e atestată aici de pe vremea Imperiului Roman, a fost decimată întâi de pogromurile ţariste. Primul a fost cel de la Chişinău, din 1903. Holocaustul şi apoi acţiunile antisemite din perioada stalinistă au dus aproape la dispariţia acestei minorităţi de pe teritoriul Moldovei.
Relele care se abat asupra naţiunii noastre an după an sunt şi o consecinţă a felului cum am procedat cu poporul ales de Dumnezeu. Iată de ce era frumos şi necesar să ieşim toţi creştinii la acea Menoră instalată în parc şi să facem o rugăciune comună pentru mântuirea Evreilor şi, tot atunci, să ne cerem iertare pentru nelegiuirile care le-am comis ca şi naţiune împotriva lor.
2. Să le vestim Evanghelia Evreilor
Apostolul Pavel, fiind creştin şi unul care a experimentat multe nedreptăţi şi persecuţii de la cei din neamul lui, adică de la Evrei, după toate acestea insistă să le vestească Evanghelia şi în continuarea aceluiaşi capitol scrie:
Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:2-4)
Ce frumos avea să fie dacă reprezentanţii organizaţiei „Sfânta Maică Matrona” şi toţi ceilalţi creştini din toate denominaţiunile şi confesiunile înregistrate pe teritoriul Moldovei, şi-ar fi unit eforturile ca să transmită un mesaj frumos Evanghelic acelei comunităţi de 30.000 evrei din Moldova.
Richard Wurbrand, care tot era Evreu, a auzit Evanghelia de la un cioban român de la munte, a crezut, a fost mântuit şi apoi a devenit un mare sfânt al lui Dumnezeu şi binecuvântare pentru lumea întreagă, după ce a îndurat timp de 14 ani multe suferinţe, chinuri şi prigoane pentru Evanghelie în închisorile comuniste din România. Şi aceasta pentru că bătrânul cioban a cunoscut Evanghelia şi voia lui Dumnezeu şi nu s-a purtat cu ură şi dispreţ la adresa Evreilor.
3. Să nu ne purtăm cu aroganţă faţă de Evrei
Tot în Epistola către Romani, după ce descrie starea actuală a poporului Israel vizavi de mântuire, Apostolul Pavel scrie:
V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea şi caut ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii din ei. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. (Romani 11:13-22)
Mai scria articolul de la noutăţi că preotul Anatoli Cibric de la Biserica „Sfânta Paraschiva” ar fi spus:
„Noi suntem în ţară ortodoxă şi Ştefan cel Mare a apărat-o de tot soiul de jidovi, dar ei au venit şi au pus menora. Este o fărădelege, o îngăduinţă a puterii de stat de astăzi, care a permis aşa ceva într-o ţară ortodoxă. Eu fac apel, dacă sunteţi ortodocşi, sculaţi-vă şi spuneţi cuvântul vostru”
Dacă Dumnezeu spune în Cuvântul Său că Evreii sunt „rădăcina” şi noi creştinii – „ramurile”, cum a putut spune astfel de cuvinte organizatorul acelui act antisemit?
Dacă suntem ortodocşi, adică drept-slăvitori de Dumnezeu, să păzim Cuvântul Lui ca să nu ne îngâmfăm, căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, adică pe evrei, nu ne va cruţa nici pe noi dacă ne purtăm cu aroganţă.
