Cum să abordeze creștinii atacurile teroriste?

Dacă cu câțiva ani în urmă atacurile teroriste erau un specific al țărilor asiatice, acum ele au devenit o realitate și a țărilor europene. Numai cu câteva săptămâni în urmă, în Germania practic în fiecare zi  am auzit despre un alt act terorist care a avut loc. Știm ce ce s-a întâmplat în atacul de la Paris, în aeroportul de la Bruxeless, am văzut cât de mișelește au fost omorâți cei de la Nisa și cum teroristul de la Munich a împușcat acei oameni în mall. Ne punem întrebarea: cum noi, creștinii, trebuie să reacționăm față de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru?

Să iubim pe vrăjmașii noștri

Dacă te-ai deprins să dormi cu ușa descuiată la casă, să lași cheile în mașina care este parcată în fața casei și dintr-o dată în orașul tău femeile au început să fie violate, oameni pe stradă împușcați, este foarte greu să accepți că cel ce îți fură liniștea trebuie iubit. Noi nu putem impune pe oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu să iubească pe teroriști. Totuși, ca și creștini, noi am cunoscut dragostea Lui, suntem chemați să-i iubim. Domnul Isus a spus:

“Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvîntați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celorce vă urăsc, și rugați-vă pentru ceice vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobicinuit faceți? Oare păgînii nu fac la fel? Voi fiți dar desăvîrșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvîrșit.” (Matei 5:44-48)

Dacă ne lăsăm duși de valul emoțiilor și reportajelor de la televizor, atunci ne putem trezi și noi prinși în cursa celui rău ca să răspundem cu ură. Totuși, noi avem o altă chemare. Tatăl nostru care este desăvârșit, iubește nu numai pe cei ce Îl iubesc, ci și pe vrăjmașii Săi. El a ales să ne iubească pe când noi încă eram păcătoși și vrăjmași cu El, totuși prin dragostea Sa el ne-a cucerit inimile. Tot așa suntem chemați și noi să facem.

Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcați cu El, vom fi mîntuiți prin viața Lui.(Romani 5:10)

Nu vreau să spun că suntem chemați să iubim actele teroriste, ci pe terorist, pentru că și el este o persoană pentru care Mielul lui Dumnezeu a murit pe o cruce. Dumnezeu poate face dintr-un terorist un evanghelist.

Cum a răspuns Domnul Isus la actele teroriste? 

Odată au venit și la Domnul Isus și L-au întrebat despre un act terorist.

“În vremea aceea au venit unii, și au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeți voi”, le-a răspuns Isus, ,,că acești Galileeni au fost mai păcătoși decît toți ceilalți Galileeni, pentru că au pățit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți peri la fel. Sau acei optsprezece inși, peste cari a căzut turnul din Siloam, și i-a omorît, credeți că au fost mai păcătoși decît toți ceilalți oameni, cari locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.” (Luca 13:1-5)

Domnul Isus nu a comentat cele făcute de Pilat, dar această întâmplare a fost o bună posibilitate de a le aminti oamenilor că dacă nu se pocăiesc, toți vor pieri la fel. Așa trebuie să facem și noi. Orice dezastru este o posibilitate de a aminti oamenilor că viața noastră nu este decât un abur care se ridică puțintel și apoi piere, de aceea trebuie să ne grăbim să ne împăcăm cu Dumnezeu.

Condamnă, dar… 

Orice atac terorist este un lucru rău și noi ca și creștini trebuie să condamnăm astfel de acțiuni. Totuși, noi nu suntem politicieni care să facem ordine, nu suntem armată sau polițiști care să luptăm corp la corp cu acești teroriști. Ca și creștini, nu putem să nu condamnăm aceste acte de terorism, dar nu avem dreptul să instigăm pe oameni la ură. A urî este foarte ușor, dar nu aceasta este chemarea noastră. Noi trebuie să privim dincolo de aceste explozii și omoruri crude. Este vorba despre o luptă spirituală care se dă dincolo de ceea ce vedem noi. Noi trebuie să fim o lumină și să arătăm că toate aceste acte ele sunt conduse și regizate de mâna celui rău, despre care Domnul Isus a spus așa:

Hoțul nu vine decît să fure, să junghie și să prăpădească. Eu(Isus) am venit ca oile să aibă viață, și s’o aibă din belșug.(Ioan 10:10)

Când începi să privești la toate acestea din perspectiva lui Dumnezeu, tot ceea ce se întâmplă în lume capătă o altă culoare și o altă însemnătate. Oamenii fără Dumnezeu nu văd decât moarte, prăpăd, durere, rană și sânge. Noi însă știm că moartea este doar un început al veșniciei fără sfârșit. De aceea…

Să îndemnăm pe oameni să se împace cu Dumnezeu

Aceasta este chemarea noastră. Noi, care am fost împăcați cu Dumnezeu, am primit slujba împăcării(2 Corinteni 5:18). De aceea acum, ca niște ambasadori ai lui Dumnezeu, suntem chemați să mergem în lumea aceasta și să rugăm fierbinte pe oameni, cât încă mai este timp, să se împace cu Dumnezeu. Oamenii în aceste împrejurări au multe întrebări, noi să fim gata să dăm un răspuns. Vă recomand un curs extraordinar de studiu biblic inductiv care se numește “Doamne, unde ești când se întâmplă lucruri rele?” Acest curs te va ajuta foarte mult să înțelegi unde este Dumnezeu când în jurul nostru se întâmplă diferite tragedii. În astfel de împrejurări oamenii întreabă:  De ce Dumnezeu nu întreprinde nimic? Unde este El acum? Cursul acesta vă va ajuta să găsiți răspunsul.

Să nu ne lăsăm înșelați…

Există și o altă extremă, care nu este bună. Sunt și din aceia care se lasă amăgiți de minciuna celui rău care le spune că “islamul este religia păcii”. Alții spun că acești teroriști nu sunt adevărații musulmani, pentru că islamul îndeamnă la pace. Este o minciună. Teroriștii sunt cei mai aproape de învățătura islamului. Ei sunt adevărații musulmani. Dragostea față de musulmani nu înseamnă a fi de acord cu ei sau cu doctrina lor. Dragostea înseamnă că înțeleg că ei sunt pierduți și că unica șansă a lor este Domnul Isus Hristos, altă cale nu există. Ei au o nevoie disperată să audă Evanghelia, dar de la cine o vor auzi dacă noi tăcem. Unde vor auzi, dacă noi umplem rețelele de socializare cu lucruri de nimic și nu cu Evanghelia? Unde vor auzi ei despre Hristos, dacă tot ceea ce văd ei cînd vin în țările noastre este destrăbălare și oameni care trăiesc o viață de nimic. Noi, ca biserică, să mergem la ei, să mergem în taberele de refugiați și să spunem tuturor că Isus Hristos este Domnul, Mântuitorul de care au ei nevoie.

Noi, dar, sîntem trimeși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!(2Corinteni 5:20)

Dumnezeu să ne ajute să privim realitatea prin ochii Lui. Să nu tăcem când vedem răul care se întâmplă sub ochii noștri, să condamnăm, dar să nu uităm că noi suntem chemați să împăcăm pe oameni cu Dumnezeu. Orice se întâmplă în jurul nostru astăzi este o posibilitate de a le spune oamenilor Evanghelia.

Așa să ne ajute Dumnezeu.