Cum se aplică învățătura despre zeciueli în viața creștinului?

Întrebare:

Eu nu prea inteleg acest text: “După trei ani, să scoţi toate zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile tale. Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care va fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.” Cum sa-l imiplinim practic in ziua de azi?

zeciuialăZeciuielile, adică a zecea parte (10%) din tot venitul  erau partea obligatorie prin care trebuia să se închine fiecare om din poporul Israel. Zeciuielile erau dedicate în primul rând pentru Leviți, cei care făceau slujba preoției și cărora Dumnezeu nu le-a îngăduit să aibă nici un fel de afaceri ca să se poată concentra la lucrurile sfinte și astfel să-și facă calitativ slujba înaintea lui Dumnezeu și înaintea poporului. Dacă întrebi cum să aplici acest pasaj ca și creștin, trebuie să știi că Domnul Isus nu a anulat practica zeciuelii și este frumos și corect ca fiecare creștin să se închine cu zeciuielile lui la biserica locală din care face parte și astfel să contribuie la înaintarea Evangheliei. O parte din banii prin care contribuie membrii bisericii vor fi folosiți prin hotărârea bisericii pentru a le oferi o plată slujitorilor care îi cârmuiesc și îi învață și care sunt în rolul leviților de altă dată.

Un alt lucru pe care îl vedem din pasajul biblic la care ați făcut referință este că orice om din Israel urma să aibă o relație personală cu levitul care îi slujea și aceasta se făcea și prin practica zeciuielilor. Ceva similar găsim și în Noul Testament, un îndemn să ne raportăm corect prin dărnicie și în mod personal la cei care ne călăuzesc în umblarea noastră cu Dumnezeu. În Epistola către Galateni găsim scris astfel:

Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce -l învaţă. (Galateni 6:6)

Deci, persoana care primește învățătură din Cuvânt, trebuie să învețe a se raporta în mod personal la cei care o învață și să le facă parte din bunurile lor. Puțini sunt creștinii care apreciază valoarea învățăturii sănătoase din Sfintele Scripturi și încă mai puțini sunt cei care îi prețuiesc pe cei ce îi învață. Cuvântul Sfânt mai spune:

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari vă sfătuiesc. (1 Tesaloniceni 5:12)

Articole recomandate: