Cum să-ți cinstești părinții care te-au nedreptățit față de ceilalți frați?

Întrebare: 

Ziua bună. Felicitări pentru predica legată de creșterea copiilor. Ași dori să-l întreb pe părintele Vasile cum să se comporte un copil față de părinții săi care l-au nedreptățit față de ceilalți frați și surori în ceea ce privește modul de împărțire a averii. Unora din frați le dă mai mereu, iar acelui copil ajuns matur – nu. Mai clar, părinții fac diferențe între copiii care acum au și ei familiile lor: pe unii nepoți îi simpatizează mai mult decât pe alții. Ori uneori, chiar îi trimit acasă la mama lor pe motiv că-s obraznici ori că pur și simplu nu-i agreează. Așa dar, cum se împacă porunca de a-ți cinsti pe tatăl tău și pe mama ta cu acest caz concret în care unul sau mai mulți dintre copii se simte nedreptățit de către părinți față de ceilalți frați? Vă mulțumesc frumoș și Doamne ajuta!

Mă bucur că ați găsit folositoare predica legată de creșterea copiilor. Cred că ați ascultat și predica „Ascultarea și cinstirea părinților”în care am arătat cât de important este să ne cinstim părinții. Citind întrebarea dumneavoastră mi-am amintit de pilda fiului risipitor. Urmăriți cu atenție pe fratele mai mare din această pildă, căci apoi am de spus câteva cuvinte despre el: 

 El a mai zis: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.” Și au început să se înveselească. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine.” El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani, și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.” „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne înveselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut, și a fost găsit.” (Luca 15:11–32)

Fiului mai mare i s-a părut că a fost nedreptățit. Și, omenește privind, pare că avea dreptate. El a stat acasă, a lucrat, a slujit tatălui său, a fost cuminte, și când colo, uite ce primire i-a fost făcută acestui fiu care a risipit totul? Dar tatăl îi spune că trebuie să se bucure, pentru că acel frate al lui era pierdut și a fost găsit.  

Cred că tuturor copiilor uneori li se pare că sunt iubiți de părinții lor mai puțin decât ceilalți frați. Vedeți dacă nu așa este în cazul dumneavoastră. 

 

Dar dacă chiar părinții se poartă cu părinire, căci și astfel de cazuri nu sunt rare, vă sfătuiesc să le purtați aceeași cinste și să le faceți bine, chiar dacă ei nu vă tratează la fel ca pe ceilalți frați sau surori. Porunca lui Dumnezeu pentru copii să-și cinstească  părinții nu a fost condiționată de felul cum vor răsplăti părinții această cinste sau cât de mult o vor merita. Totodată va fi bine să le spuneți părinților despre ceea ce simțiți și că ați dori să experimenați o dragoste ca cea pe care  o primesc ceilalți frați și surori.  Dar va fi suficient să le spuneți odată și apoi să vă îngrijiți de ei și să le faceți bine căci Domnul a spus: 

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Exod 20:12)

Fericirea vine de la Domnul și cinstirea părinților este de mare importanță în ochii Lui.

Articole recomandate: