Cum să procedezi când concubina merge cu copilul la altă confesiune?

Întrebare:

Aș avea o nelămurire: sunt într-o relație cam chinuită, relație din care a rezultat un copil, respectiv o fetiță de care amândoi avem grijă, pentru că deocamdată locuim împreună. Nu m-am dat la o parte de la nimic când a fost vorba de fetița noastră, pentru că o iubesc foarte mult și simt că este ceva unic pentru mine, chiar dacă relația cu mama ei nu este una foarte bună. Am avut de gând să ne căsătorim, însă lucrurile au luat o cu totul altă formă. Fetița noastră este în vârstă de aproape doi anișori și până la această vârstă am făcut tot ceea ce era de făcut pentru ea din punct de vedere al tradiției românești: botez, turta, aniversarea numelui. Am uitat să precizez că locuim în Germania, unde am găsit o biserica românească, acolo unde am și botezat-o pe fetița noastră. De curând, datorită neînțelegerilor dintre mine și mama ei, aceasta a hotărât să schimbe religia ei, cât și a fetiței noastre, chiar dacă aceasta este înregistrată în acte ca creștin ortodoxă și a fost botezată în spiritul acestei religii. De altfel, mie nu mi-a cerut acordul, iar ce este și mai grav, din punctul meu de vedere, cred că este alegerea copilului de la o anumită vârstă să aleagă ceea ce vrea. Până atunci, cred că noi, ca părinți, avem datoria morală să nu-i obligăm pe copii să facă ceea ce vrem noi să facă doar ca să obținem niște avantaje din partea acelei comunități religioase unde s-ar afilia, în cazul meu, mama și fiica ei. Mi se pare o imoralitate ceea ce face și nu știu ce să fac. Nu știu cum să fac ca să împiedic acest lucru, deoarece consider că fetița noastră nu are încă discernământ la vârsta ei și apoi poate fi ușor manipulată încât practic își va pierde identitatea. Consider că acest gest este ca și o crimă atunci când tu, ca mamă creștină, îți obligi copilul la ceva ce el nici măcar nu știe dacă e bine sau nu și, mai mult, o mamă care profită doar de faptul că are dreptul vital, dar nu moral asupra copilului, o mamă care vânează doar niște avantaje venite de pe urma propriului ei copil, o mamă fără frică de Dumnezeu, pentru că odată născut într-o anumită comunitate, aceasta trebuie respectată. Făcând aceasta, e ca și când ar renunța la propria persoana, un soi de cerșit pe cârca lui Dumnezeu. Nu știu cum să fac și ce anume să fac? Unde să merg și cui să mă adresez? Vă rog să mă ajutați. Mulțumesc.  

Este creștinește să trăiești în concubinaj? 

Pentru început trebuie să vă spun că relația dumneavoastră cu mama fetei este mai rău decât „una chinuită”, aceasta este concubinaj, adică este curvie și este păcat înaintea lui Dumnezeu. A șaptea din cele Zece Porunci spune:

Să nu preacurvești! (Exodul 20:14)

Iar în Epistola către Evrei este scris:

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

Prin faptul că ați întreținut relații sexuale cu această femeie, ambii ați păcătuit și ați călcat grav porunca clară a lui Dumnezeu. Creștinii adevărați nu fac astfel de lucruri și nu-și trăiesc viața astfel. Credința adevărată lucrează împreună cu fapta, iar dacă nu lucrează astfel, atunci este credință moartă și nu folosește la nimic. Nu poți să moștenești viața veșnică astfel. Mai mult, în Biblie este scris de câteva ori ca să nu se înșele nimeni crezând că poate trăi in imoralitate și să moștenească Împărăția lui Dumnezeu. Iată un astfel de text ce zice:

Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.(Efeseni 5:5)

Problemele dumneavoastră sunt mult mai mari decât cea pe care o vedeți cu această femeie. Trebuie să vă pocăiți din toată inima înaintea lui Dumnezeu pentru păcatul curviei în care ați trăit și, presupun că mai trăiți și acum. Alegeți să deveniți un adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos și să trăiți în totul potrivit cu învățătura Lui, așa cum este ea scrisă pe paginile Noului Testament.

Cum să procedați cu privire la fetiță?

Având în vedere că nu sunteți căsătoriți oficial, mă tem că în mod legal nu puteți pretinde la niciun drept asupra fetiței. Dar chiar și dacă ați fi căsătoriți legal, trebuie să respectați și dreptul soției să-și învețe copilul, cum și ea trebuie să vă respecte dreptul acesta. Spuneți că copilul nu știe ce este binele și răul și trebuie lăsat să crească ca să poată alege. Dar, tocmai datoria părinților este să-i învețe pe copii să deosebească binele de rău. Soția dumneavoastră o va învăța pe fată ceea ce crede ea acum că este bine și tot așa trebuie să faceți și dumneavoastră. Puneți-vă timp ca să o învățați pe fetiță din Sfintele Scripturi și aveți grijă să-i dați un exemplu vrednic de urmat în ce privește credința, căci felul cum ați dat naștere acestei fete este cu totul contrar afirmației pe care o faceți că sunteți creștin. În felul acesta, fata va asculta și învățătura mamei ei, va asculta și învățătura tatălui ei și, în materie de credință, va face alegerea când va crește mare. Și încă ceva, aveți grijă să nu o vorbiți de rău pe mamă în fața fetiței și să nu-i subminați autoritatea pe care o are, căci în felul acesta îi veți face rău în primul rând fetei, care, astfel, poate crește nesupusă și răzvrătită.

Cu privire la credința în care v-ați  născut

Este foarte important să urmezi adevărul din Sfintele Scripturi, și dacă credința în care te-ai născut și pe care au urmat-o părinții tăi este potrivită cu Sfânta Biblie, atunci este mare păcat să o părăsești. Dar dacă faci parte dintr-o religie sau o confesiune care este străină sau s-a îndepărtat de cele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să o părăsești cât mai curând și să devii adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos, urmând cu scumpătate învățătura Lui, așa cum o găsim scrisă pe paginile Noului Testament. Așa să vă ajute Dumnezeu.

Dacă mai aveți întrebări le puteți adresa folosind formularul din dreapta sau direct la email.