Cum să deosebeşti legalizmul de orînduială?

Am primit mai multe mesaje prin care sunt rugat să arăt deosebirea între legalism şi orânduială. Iată două deosebiri esenţiale în această privinţă:

1. Legalizmul vine totdeauna cu reguli care sunt impuse oamenilor ca şi condiţie pentru mântuirea lor

Foarte mult se vorbeşte despre legalizm şi trăirea în harul lui Dumnezeu în Epistola lui Pavel către Galateni. Galatia era o reginune a Imperiului Roman unde Apostolul Pavel a venit şi a propovăduit Evanghelia. Locuitorii acelei regiuni erau dintre Neamuri, adică păgâni şi nu au ştiut şi nici nu au avut vre-o legătură cu Legea lui Moise, care a dat-o Dumnezeu Evreilor să o păzească până la venirea lui Hristos. Deci, când a venit Pavel în ţinuturile Galatiei şi a propovăduit Evanghelia, mulţi au crezut şi au fost mântuiţi aşa cum poate fi mântuit fiecare om – doar prin credinţă în Isus Hristos. După plecarea lui Pavel, însă, au venit nişte iudei legalişti, care îi învăţau pe creştinii din Galatia că nu este suficient pentru mîntuirea lor doar să creadă în Isus Hristos, ci mai trebuie să respecte şi alte lucruri din Legea lui Moise cum ar fi tăierea împrejur, etc. Apostolul Pavel le-a scris Galatenilor foarte supărat:

O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca şi răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească? (Galateni 3:1-3)

Cei ce au venit la Galateni încercau să le impună legi ale Vechiului Testament, date doar poporului Evreu şi doar pentru o anumită perioadă de timp – până la venirea Domnului Isus Hristos. Astăzi, prin biserici, de multe ori oamenii religioşi şi legalişti inventează reguli care nu au nimic a face cu Biblia ci sunt un produs doar al minţii şi firii lor păcătoase. Biblia califică aceste reguli pe care le impun ei drept “porunci date de oameni care se întorc de la adevăr” (Tit 1:14)

2. Orânduiala este necesară pentru realizarea scopului propus

Legalizmul se referă la legile şi poruncile pe care le inventează oamenii ce se abat de la adevăr şi care promit prin respectarea acestor legi moştenirea mântuirii. De obicei, aceşti oameni religioşi sunt răutăcioşi şi impun aceste reguli la toată lumea. Ei nu văd şi nu recunosc lucrarea lui Dumnezeu în afara regulilor legalizmului lor. Nu tot aşa este cu orînduieala, sau disciplina. Ea este necesară pentru realizarea scopului şi trebuie să fie parte a vieţii fiecărui om şi biserici. Astfel, Apostolul Pavel, când vorbeşte despre disciplina lui personală în propovăduirea Evangheliei, se compară cu sportivii din lumea antică şi spune:

Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însuşmi să fiu lepădat. (1 Corinteni 9:25-27)

Creştinul trebuie să aibă o viaţă ordonată şi disciplinată. Această disciplină trebuie să se reflecte în toate privinţele şi mai ales în propovăduirea Evangheliei. Tot aşa, avem nevoie de anumite reguli pentru păstrearea orânduielii în bisericile noastre “căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor” (1 Corinteni 14:33) În capitolul 14 din Epistola 1 către Corinteni, Apostolul Pavel vorbeşte despre importanţa orânduielii în biserică şi încheie cu concluzia: “Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:40)

La încheiere vreau să accentuez încă odată principalele deosebiri între legalizm şi disciplină:

  1. Legalizmul impune reguli lipsite de sens pe care le consideră absolut necesare pentru mântuirea oamenilor
  2. Legalizmul este un rău care îi indepărtează pe oameni de la trăirea cu Dumnezeu şi le fură bucuria trăirii în har.
  3. Disciplina este necesară pentru realizarea scopului propus.
  4. Orice creştin şi biserică trebuie să înveţe şi să păstreze o disciplină sănătoasă.