Cum să citeşti textul biblic?

În acest articol vreau să prezint câteva sfaturi practice şi utile pentru citirea textului biblic care vor prinde bine cititorului când va studia Biblia singur sau în grup şi când va predica de la amvon.

1. Alege să citeşti cu voce tare

Oricând am această posibilitate, aleg să citesc Biblia cu voce tare şi dacă trebuie, ca să nu deranjez pe cei din jur, merg în altă cameră. De ce fac aceasta? Pentru că astfel memorez mai bine Cuvântul lui Dumnezeu şi exclud citirea fugitivă ca să nu scap detaliile importante. Tot odată, îmi păstrez şi îmi dezvolt o dicţie bună ca şi predicator.

2. Nu te grăbi la citire

În toate lucrurile „graba strică treaba”, cum spune proverbul popular, dar la citirea în grabă Cuvântului lui Dumnezeu ajungi să treci cu vederea multe detalii importante. De altfel, toate detaliile din Cuvântul lui Dumnezeu sunt extrem de importante. Am văzut cum uneori, unii oameni, mai ales copii, vor să impresioneze pe cei maturi şi încep să citească atât de repede încât la fiecare două-trei cuvinte se împiedică, trebuie să facă o pauză şi să repete fraza, sau să o ia de la început. În rezultatul unei astfel de citiri nu înţelege multe nici cel ce citeşte şi nici ascultătorii.

3. Nu nesocoti intonaţia

Mai ales în grupurile mici de studiu biblic, am văzut cum uneori până şi unii lideri nesocotesc intonaţia la citirea textului biblic. Prin felul acesta de citire se transmite un mesaj greşit către ascultători prin are se lasă de înţeles că nu este atât de important Cuvântul lui Dumnezeu. Nu uitaţi că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu şi trebuie transmis ca din partea lui Dumnezeu şi înaintea Lui.

În prima epistolă, Apostolul Pavel i-a scris ucenicului său Timotei astfel:

Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. (1 Timotei 4:13)

Iar lui Tit, un alt ucenic al său şi slujitor în Evanghelie, Apostolul  i-a scris:

Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi. (Tit 2:7-8)

Ce experienţe poate să împărtăşească cititorul în această privinţă?