Cum reuşesc în lucrarea lui Dumnezeu? (7 secrete)

0
879

Săptămâna aceasta am dat un interviu la postul de radio Good News din oraşul Kathmandu, Nepal. După ce am povestit despre lucrarea în care m-a pus Dumnezeu şi rezultatele în Moldova şi ţările Eurasiei, moderatorul m-a întrebat cum reuşesc să fac acestea atât eu cât şi alţii despre care am povestit. De fapt, aceasta întrebare o primesc mai des şi am găsit de bine să dau un răspuns pe acest portal. Iată câteva secrete care nu sunt ascunse pentru nimeni fiind bine prezentate pe paginile Sfintelor Scripturi unde pot fi citite, studiate, cunoscute şi aplicate de fiecare.

1.Mila lui Dumnezeu

Nu aş putea să fac nici odată nimic dacă nu avea Dumnezeu milă de mine ca să-mi facă parte de mântuirea Lui prin credinţă în Domnul Isus Hristos. Tot El este Cel care mi-a dat daruri duhovniceşti pentru ca să pot fi folositor în biserica Lui şi ca să slujesc altora. El îmi dă dorinţă ca să fac ceva şi putere ca să pot realiza, aşa cum scrie în Epistola lui Pavel către Filipeni când zice:

Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Filipeni 2:13)

Şi dacă Dumnezeu lucrează în mine şi îmi dă dorinţă ca să fac ceva, atunci caut şi eu să-mi fac partea, să fac ceea ce scrie în versetul următor:

Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli. (Filipeni 2:14)

Dacă Dumnezeu îmi pune pe inimă un lucru pe care vreau să-l fac, atunci caut să fac şi nu să-mi argumentez mie, sau lui Dumnezeu sau altora căutând motive ca să mă eschivez.

2.Contribuţia şi exemplul învăţătorilor

În mila Sa, Dumnezeu a regizat în aşa fel lucrurile ca după pocăinţa mea, la scurt timp, să fac cunoştinţă cu Mia şi Costel Oglice, care sunt un cuplu căsătorit şi învăţători excepţionali ai Cuvântului lui Dumnezeu. Ei au văzut în mine un potenţial încă pe atunci când nimeni nu vedea aceasta şi au căutat să dezvolte acest potenţial învăţându-mă din Scripturi, dar şi mi-au încredinţat responsabilităţi în lucrarea lui Dumnezeu. Învăţătorii mei m-au învăţat şi mă învaţă nu doar prin cunoştinţele care mi le-au transmis din Cuvântul lui Dumnezeu, ci printr-un exemplu foarte frumos de dedicare şi astfel au devenit modele pentru mine. Ei lucrează mult în Evanghelie şi vreau să le urmez exemplu. Am avut şi am privilegiul să urmăresc de aproape slujirea şi dedicarea acestor oameni ai lui Dumnezeu, aşa cum odată i-a scris Apostolul Pavel lui Timotei:

Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea, prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate. (2 Timotei 3:10-11)

3.Ajutorul soţiei

Nici odată nu aş putea realiza ceea ce fac, dacă nu mă binecuvânta Dumnezeu cu Năstica – soţia mea deosebită. Ea este un mare dar de la Dumnezeu pentru mine, aşa cum spune Scriptura:

Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. (Proverbele lui Solomon 19:14)

În cele mai grele momente din viaţă, în situaţii care aduc deznădejde, când unii au întors spatele sau s-au arătat fricoşi, soţia mea a fost cea care mi-a insuflat încredere, curaj şi dedicare. Unii oameni chiar ajung să mă condamne pentru faptul că sunt mult plecat de la familie pe câmpul de misiune. Ei vorbesc aşa de parcă creştinismul ar fi un „hobbi” şi nu rostul şi chemarea vieţii noastre. Soţia mea are un alt fel de a înţelege Evanghelia, unul corect, biblic. Ea ştie că avem de plătit un preţ mare pentru că preţul care a fost plătit pentru noi este nespus de mare, este însuşi sângele Domnului Isus Hristos. Văzând exemplul ei de dedicare în Evanghelie şi grija pe care o arată pentru noi toţi, copiii noştri cresc cu frică de Dumnezeu şi cu dorinţa de a sluji în câmpul de misiune. Mă rog continuu ca El să le crească această dorinţă şi viziune. Aceasta ne va aduce cea mai mare împlinire în viaţă. Năstica este soţia dar şi prietena mea de viaţă, tovarăşul meu de slujbă şi de luptă, cum spune Sfânta Scriptură.

4.Prioritatea cercetării Cuvântului lui Dumnezeu

Încă de când m-am întors la Dumnezeu, am înţeles că dacă vreau să fiu un adevărat ucenic, dacă vreau să trăiesc drept în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor şi dacă vreau să am succes în slujirea pe acest pământ, trebuie să mă dedic studierii Sfintelor Scripturi, aşa cum a spus Dumnezeu lui Iosua când i-a încredinţat conducerea poporului Israel şi i-a zis:

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)

Iar la Psalmul 1, Dumnezeu spune:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Psalmul 1:1-4)

Studierea Cuvântului lui Dumnezeu pentru creşterea mea personală, pentru dezvoltarea relaţiei mele cu Dumnezeu este o plăcere a mea, dar totdeauna a trebuit să am şi o disciplină de a menţine această activitate ca să fie prioritatea. Cu trecerea timpului, devin tot mai solicitat de activităţile care le-am iniţiat sau de altele noi, de aceea, trebuie să am o disciplină pentru a menţine această prioritate a studierii Sfintelor Scripturi.

5.Facerea de ucenici

Nimeni din noi nu poate face totul pentru că suntem limitaţi în posibilităţi şi puteri. Dacă vrem să reuşim multe, atunci nu avem altă cale de cât să facem ucenici. Domnul Isus a format 12 ucenici în care şi-a investit timpul şi munca Lui timp de trei ani. După moartea, învierea şi înălţarea Sa, aceşti ucenici au dus Evanghelia în lumea de atunci şi au făcut alţi ucenici, astfel îndeplinit marea însărcinare dată nouă, tuturor creştinilor, de către însuşi Mântuitorul şi care zice:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin (Ev. Matei 28:19-20)

Astăzi se vorbeşte mult despre ucenicie, dar în creştinismul mondial este o tendinţă pentru a da preferinţă evenimentelor mari. Ce vreau să zic cu aceasta? Creştinii, bisericile, misiunile, în mare parte îşi concentrează eforturile şi resursele pentru a organiza un eveniment evanghelistic mare unde să participe sute, chiar mii de oameni şi să audă o predică, un program, etc. După aceasta, se ia o altă perioadă de timp ca să fie pregătit un alt program, se depun eforturi pentru pregătirea celor care vor administra acel viitor eveniment, se aduna resurse, etc. şi iar vor fi invitaţi mulţi oameni. Dar, de la un eveniment la altul aproape că nu se ocupă nimeni de oameni ca să-i înveţe temeinic Cuvântul lui Dumnezeu. În aşa caz, nu se mai îndeplineşte Marea Însărcinare a Domnului Isus Hristos care am citat-o mai sus

. Iar dacă nu îndeplinim porunca Lui este zadarnic tot ceea ce facem, toate eforturile noastre. Trebuie să facem ucenici.

În înţelegerea mea, a face ucenici înseamnă să-i învăţ pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu în profunzime şi să cum facă ceea ce fac eu în Evanghelie, dar dacă este posibil la dimensiuni mai mari. Nu poţi face ucenicie cu mii de oameni odată pentru că ucenicia implică lucru individual cu fiecare persoană, cunoaşterea fiecărui ucenic.

6.Rămânerea la scop

Fiecare din noi trecem în viaţă prin anumite crize, când suntem aproape să deviem de la scopul pentru care ne-a chemat Dumnezeu. Am avut şi eu suficiente astfel de crize. Îi mulţumesc mult lui Dumnezeu că m-a oprit atunci prin învăţătorii mei, prin soţia mea şi prin Cuvântul Său.

Apoi, de multe ori vin oameni cu propuneri şi invitaţii care par bune la început, dar de fapt acceptare lor ar însemna o deviere de la scop. De aceea, trebuie să măsor bine de fiecare dată şi să-mi pun întrebarea dacă este aceasta pentru mine şi dacă mă vrea Dumnezeu în astfel de proiecte, lucrări, etc.

Aşa cum Dumnezeu a avut un scop specific pentru Iosua să ducă poporul lui Israel în ţara promisă şi să le-o dea în stăpânire, eu cred că Dumnezeu are un scop specific pentru fiecare copil al Lui. Poţi să cunoşti acest scop doar atunci când studiezi Sfintele Scripturi şi te laşi condus de Duhul lui Dumnezeu în întregime, fără a căuta interese personale. De aceea, vreau să urmăresc scopul la care m-a chemat Dumnezeu.

Dacă te laşi deviat de la scop, atunci te vei asemăna cu un copac căruia toată vremea i se mută locul şi din pricina aceasta nici odată nu poate da drumul la rădăcini ca să poată aduce roade.

7.Folosirea oportunităţilor

În toate vremurile Dumnezeu a oferit foarte multe oportunităţi pentru copiii săi ca să ducă mesajul Evangheliei la cei care încă nu-l cunosc. Trebuie să fim sensibil la aceste oportunităţi şi să beneficiem de ele pentru a lărgi Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta am căutat să fac totdeauna. Şi nici odată nu am urmărit scopul ca să fiu iniţiatorul şi autorul multor metode de evanghelizare, ci doar am vrut să fac ce era posibil când Dumnezeu îmi oferea o posibilitate.

Dacă aşa a îngăduit Dumnezeu ca să învăţ Taekwon-Do şi să ating gradul de instructor internaţional, am căutat să folosesc aceasta aşa cum a făcut-o şi învăţătorul meu de Taekwon-Do, Ion Cheptene, tot el fiind şi persoana care m-a condus la Dumnezeu în anul 1991. Astfel am creat un club şi am pregătit alţi ucenici care azi fac misiune în acelaşi fel în ţară şi peste hotarele ei.

Când am început să învăţ computerul şi am vrut să învăţ a tasta cu caracterele româneşti, am descoperit că nu exista pe atunci un program de tastare pentru limba română. Am văzut în aceasta o oportunitate şi am creat Scripta care este alcătuită în baza Evangheliei după Marcu şi care acum este nu doar în română, ci şi în engleză şi rusă.

Când învăţam să folosesc programul Microsoft Word, am văzut că toate exemplele erau de la o fabrică de bomboane. M-am gândit atunci că dacă mi-am însuşit acest program, Dumnezeu îmi dă o posibilitate ca să fac eu un curs mai bun şi care să aibă toate exemplele din Evanghelia după Ioan. Aşa apoi au apărut alte 18 cursuri şi împreună cu alţi ucenici are au prins această viziune, am creat şcoala ScripTehInfo.

În felul acest au apărut şi celelalte proiecte cum este şcoala de Engleză, şcoala de jurnalizm, portalul acesta, etc.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul vieţii veşnice şi harul să fiu slujitor în Evanghelie. Mulţumesc învăţătorilor mei care m-au învăţat şi mi-au arătat un exemplu viu de trăire cu Hristos. Mulţumesc soţiei mele care a fost totdeauna un ajutor şi o prietena deosebită pentru mine. Mulţumesc tuturor prietenilor, prietenilor şi ucenicilor care au fost şi sunt deschişi ca să lucrăm împreună pentru înaintarea Evangheliei. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!