Pot fi cu adevărat sfinţi criminalii şi prostituatele de altă dată?

Întrebare:

Cunosc mai multe despre pocăiți din realitate și asta îmi dă dreptul să vorbesc. Ce contează lucrurile sfinte pentru oamenii care sunt pocăiți acum, dar sunt foşti criminali, femei din bordel? I-ați luat pe toți în aceasta sectă și acum, după tot ce au făcut, îmi dau mie și la alți ortodocși lecții de morală și de creștinism.

Să privim mai întâi la…

Pocăinţa unei prostituate

Fariseii erau partida religioasă oficială şi care se considerau cei mai drepţi şi mai sfinţi în vremea Domnului Isus.

Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?” Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!” (Luca 7:36-48)

Femeia din acest pasaj era ca şi cea despre care ai spus că este “de la bordel”. Numai că, femeia aceasta s-a pocăit din toată inima, L-a iubit pe Domnul Isus şi ei i s-a iertat mult. Cum rămâne însă cu păcatele celor care s-au considerat deosebit de “drept credincioşi” ca să se gândească la importanţa pocăinţei? Vă las să judecaţi singură…

Un criminal ne-a dat o lecţie de pocăinţă şi a fost iertat

Când Domnul Isus era răstignit pe cruce, la dreapta şi la stânga Lui au fost răstigniţi doi tâlhari, adică doi criminali.

Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:39-43)

Oameni extrem de degradaţi au devenit sfinţi prin puterea Evangheliei

Corintul era un oraş extrem de degradat moral, dar Dumnezeu a avut milă de oamenii de acolo şi mulţi au fost mântuiţi prin propovăduirea Evangheliei. În prima scrisoare adresată lor, Apostolul Pavel le-a scris:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Toţi oamenii sunt păcătoşi şi au nevoie de pocăinţă

Acesta este un adevăr fundamental al Bibliei:

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23)

Şi un alt adevăr spune:

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)

Potrivit acestor versete, cu ce se deosebeşte gravitatea păcatelor celorlalţi oameni de cea a femeilor din bordel şi a criminalilor? Oare nu sunt toţi lipsiţi de slava lui Dumnezeu şi condamnaţi la moarte veşnică? Oare nu au toţi nevoie în aceeaşi măsură de iertare şi viaţă veşnică, care pot fi realizate doar prin credinţă în Isus Hristos şi pocăinţă din inimă?

Iată că chiar în Biblie Dumnezeu a folosit exemplele oamenilor robiţi de păcate, dar care s-au pocăit din toată inima, s-au întors la Dumnezeu şi au fost folosiţi de El ca să ne dea lecţii de pocăinţă, morală şi creştinism adevărat.

Dacă vă deranjează vieţile schimbate prin Evanghelie ale creştinilor pe care îi cunoaşteţi personal, luaţi seama măcar la lecţiile pe care vi le dau pocăiţii de pe paginile Bibliei. Nu urmaţi pilda fariseilor, care au gândit dispreţuitor faţă de oamenii ce se pocăiau după ce au trăit vieţi păcătoase în trecut.