BISÉRICĂ, biserici, s.f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creştin. * Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi uşă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-şi îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viaţă pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanţă convenienţelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în faţă lucruri neplăcute. 2. Instituţia creştinismului în ansamblu. 3. Comunitate religioasă de acelaşi cult. Biserica ortodoxă. – Lat. basilica.