Cum am ajuns să-L cunosc pe Dumnezeu

Mă numesc Cucoș Vitalie. La moment sunt profesor de fizică în școală, la fel activez ca și păstor de tineret într-o biserică evanghelică. Cum am ajuns să cunosc pe Dumnezeu și să încep să vorbesc și la alții despre El, am scris în acest articol.

Primele idei despre Dumnezeu

Originar sunt din satul Mândâc, raionul Drochia. Despre Dumnezeu am auzit cînd încă eram mic. Bunica mea a fost la Chișinău pentru câteva zile și a mers la o adunare a bisericii „Isus Salvatorul”, la invitația mătușii mele. Atunci s-a pocăit, și-a pus încrederea în Isus și când s-a întors în sat a început să spună la toți despre El. Ea a fost prima creștină evanghelică din sat și de la ea a început și biserica de acolo. Mama mea a crezut, apoi şi fratele meu au crezut în Isus și mă luau și pe mine cu ei la biserică.

Prima decizie a mea pentru Dumnezeu

Odată, fratele meu m-a întrebat ce mă împiedică să-L accept pe Isus ca Domn şi Mîntuitor în viaţa mea. Nu prea vedeam ca ceva să mă oprească, de aceea atunci m-am rugat şi am decis să încep o viață de credință. După aceasta mergeam la biserică, citeam Biblia.

Depărtarea de Dumnezeu

Timpul trecea şi am început să observ că nu-mi prea plăcea să fiu creştin. Prietenii mei se distrau, se simţeau liber, iar eu trebuia să mă conformez cu reguli religioase. Nu-mi plăcea să vorbesc cu alţii că sunt creştin, de aceea evitam aşa discuţii.

Cînd eram clasa a 9-a, într-o seară am făcut aşa o rugăciune: “Doamne, nu mai vreau să comunic cu Tine, nu mai vreau să trăiesc viață așa” şi din acel moment am început să caut să trăiesc aşa cum trăia oricine altcineva din jurul meu.

Am început să fiu interesat în practici orientale ca Yoga, Cigun etc. Am găsit literatură despre aceasta şi am început să încerc să practic meditaţia, încercam cumva să-mi direcţionez energia interioară şi alte lucruri legate de acestea. Vroiam şi eu să ajung în acea stare Nirvana,  unde într-un fel trebuia să trec la o nouă stare a minţii. Odată simţeam cum într-o meditaţie de aceasta începeam să mă pierd undeva şi mi-a venit un gînd – dacă merg mai departe atunci nu știu dacă mă voi mai putea întoarce la Dumnezeu.

Visul meu era să mă întorc la Dumnezeu, însă dorinţa de a gusta din toate frumuseţile lumii nu mă lăsa să iau decizia.

Student la Universitate, clubul de Taekwon-do

Eram pasionat şi de lupte marţiale şi vroiam să le practic cu scopul de a fi mai îndrăzneţ şi mai puternic.

În 2003 am devenit student la Universitate. Deoarece vroiam să practic lupte marţiale, am început să caut un club sportiv. Fratele meu mi-a sugerat clubul „Stolas Leukas”. Mi-a spus că acolo se face Taekwon-do şi că antrenorul e creştin. Nu prea vroiam să merg acolo, însă din respect pentru fratele meu am acceptat.

Făceam trei antrenamente pe săptămînă şi la unul din antrenamente, făceam undeva o oră de studiere a Bibliei. Nu prea înţelegeam ce au luptele marţiale cu creştinismul, dar continuam să merg. Mi s-a explicat că luptele marţiale trebuie să aibă şi o disciplină spirituală şi disciplina spirituală ce o aveau ei era studierea Bibliei.

Primul meu studiu biblic a fost Evanghelia după Ioan, cartea din Biblie în care se explică foarte bine ce e aceea relaţia cu Dumnezeu şi cum poţi să o ai, următorul studiu a fost Apocalipsa – cartea ce explică foarte bine unde ajungi dacă te împaci cu Dumnezeu şi unde ajungi dacă respingi pe Dumnezeu.

Filmul “Răpirea” şi frica de sfîrşitul lumii

În copilărie am privit un film ce se numea “Răpirea”. Acest film era despre momentul cînd toţi creştinii de pe pămînt vor dispărea printr-un fenomen ce se numeşte răpire. Şi apoi va apărea antihristul şi va fi semnul 666 şi cei care nu au reuşit să-L accepte pe Isus ca Mîntuitor în viaţa lor vor avea de furcă cu acest antihrist.

Din momentul cînd m-am întors de la Dumnezeu, cînd eram clasa a 9-a, îmi era frică de acest moment al răpirii şi orice ştire de cutremure sau furtuni la televizor mă făceau să mă gîndesc şi mai mult la sfîrşitul lumii, venirea lui antihrist şi soarta celor ce vor rămîne pe pămînt.

Exact toate aceste lucruri le studiam în fiecare săptămînă la antrenamente. Şi la fiecare studiu antrenorul făcea o chemare: “Dacă este cineva care vrea să se împace cu Dumnezeu, atunci poate s-o facă acum”. Vroiam să fac acel pas, dar nu eram decis.

Gîndurile despre biserică au început să se schimbe

Odată fratele meu m-a invitat la o biserică din Chişinău. Nu prea vroiam, dar m-a convins. Chiar dacă nu eram deschis față de creștini și biserică, mesajul pe care l-am auzit acolo mi-a plăcut, muzica mi-a plăcut şi felul cum era organizat, aşa încît am decis să vin şi următoarea duminică şi încă o duminică după aceasta.

Conferinţa de la „Viaţa Nouă”

Tot fratele meu m-a invitat la o conferinţă organizată de „Viaţa Nouă”, organizaţie creştină studenţească. Nu prea vroiam să merg şi nu prea vroiam să am discuţii cu oameni care mă vor obliga să fiu creştin. Însă, din respect pentru fratele, am acceptat, mai ales că el a decis să-mi achite această conferinţă!

Acolo erau tineri studenţi, care ştiau să se distreze şi totodată erau creştini. M-a impresionat aceasta şi chiar mi-a plăcut. La sfîrşitul conferinţei a fost o chemare de a-L primi pe Isus în inimă. Eu m-am gîndit în mintea mea: totul este bine, dar aceste lucruri nu sunt pentru mine.

Lupta din mintea mea

Era o luptă în mintea mea, vroiam să mă întorc la credinţa mea, însă totodată nu vroiam şi am început să mă rog ca Dumnezeu să facă să nimeresc într-un accident, să nimeresc în moarte clinică, să ajung să văd iadul cu ochii mei, aceasta să mă sperie şi cînd îmi voi reveni înapoi să accept pe Isus fără ezitare.

M-am întors la antrenamentele mele. Şi într-o săptămînă am decis că la următoarea întîlnire a studiului, cînd antrenorul va face acea chemare să fac acel pas al credinţei. Pînă a ajuns ziua de studiu mă rugam ca Dumnezeu să mă păzească de orice accidente ca să reuşesc să mă împac cu El.

Momentul deciziei

Acea zi a venit, era 17 martie 2004. Eram din nou la studiu şi tot aşteptam momentul cînd antrenorul va face chemarea. A venit şi acel moment şi fără a ezita am ridicat mîna, am ieşit în faţă şi m-am rugat. Mi-am cerut iertare, pentru că am plecat de la Dumnezeu şi din acel moment mi-am dedicat viaţa Lui.

După acel moment nu m-am mai întors de la Dumnezeu, a fost o decizie finală şi nu regret ceea ce am ales. 

Creșterea mea în credință a început să fie cu pași mari, inima mea era pregătită deja. Participam la studiu biblic și eram tot mai pasionat de aceasta. Mă implicam în biserică și Dumnezeu îmi tot descoperea noi oportunități de a sluji oamenii. 

Peste un timp am înțeles că chemarea mea este în păstorie și predicare în biserică, la fel o altă chemare era să fiu și profesor în una din școlile publice. Am primit ambele chemări și mă bucur să văd cum Dumnezeu lucrează și într-un domeniu și în celălalt.

Sunt recunoscător fratelui meu care m-a ajutat să fac aceşti paşi spre Dumnezeu, mamei care a continuat să se roage întruna pentru reîntoarcerea mea la Dumnezeu, antrenorului Sergiu Filat care m-a ajutat să iau decizia de a mă împăca cu Dumnezeu şi nu în ultimul rînd lui Isus că a ales să moară în locul meu şi m-a aşteptat timp îndelungat să mă întorc înapoi la El.

Dorința mea acum este să-L fac cunoscut pe Dumnezeu și altora care nu-L cunosc, așa cum și alții mi L-au făcut cunoscut.

Articole recomandate: