În teza sa de licență, Șemcișin V.P. notează 3 factori care ar fi condus la răspândirea Evangheliei în Basarabia:
-
Apariția grupurilor mari de molocani la începutul sec. XIX (anul 1806)
-
Activitatea așa-numitor “purtători de cărți”, care răspândeau Sfintele Scripturi în rândul populației
-
Influența coloniștilor germani (luterani) și a “ștundelor” lor (ore biblice), în timpul cărora se studia Biblia și se cântau cântări duhovnicești. O contribuție semnificativă a avut-o pastorul I.Bonekemper, care desfășura o activitate duhovnicească în rândul coloniștilor germani.
Un alt factor important a fost disponibilitatea Bibliei în limba rusă. În anul 1818 au fost traduse cele 4 Evanghelii, în 1812 – cartea Psalmii, în 1861 – Noul Testament și în 1872 – Vechiul Testament.
Șemcișin menționează 3 focare ale trezirii spirituale în Basarabia și anume satele Cicima, Akkerman și Chișinău.
Cicima (în prezent satul Strumok, regiunea Odessa)
În prima jumătate a sec.XIX aici s-a stabilit comunitatea molocanilor. În anul 1860, în urma studierii aprofundate a Sfintelor Scripturi, un grup de molocani a descoperit că botezul în apă și Cina Domnului nu au doar o semnificație duhovnicească dar și o formă vizibilă. Astfel, în anul 1870, se atestă un grup din circa 20 de persoane, care s-a despărțit de molocani și s-a numit baptiști. În calitate de prebiter a fost ales Arhip Romanenko.
Akkerman (în prezent orașul Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odessa)
Trezirea spirituală s-a început aici mai târziu de cea din Cicima. Potrivit istoricilor, cel mai probabil comunitatea molocanilor ar fi fost influențată de baptiștii din Odessa și de colonoștii germani. Presbiterul comunității era Pavlov V.G.
Chișinău
Documentele relatează despre așa-numitul grup “Israeliții Noului Testament”, condus de un evreu pe nume Iosif Rabinovici (1873-1899). Se spune că el ar fi construit în Chișinău prima casă de rugăciune baptistă “Betleem”. Comunitatea molocanilor din Chișinău, formată în 1806, era destul de numeroasă. În anul 1900 ea numără circa 200 de membri. Presbiterul se numea Rahmanin Simeon iar numele predicatorului era Ivanov Andrei Feodorovici. După ce a cercetat Scripturile, Ivanov înțelege adevărul despre botezul în apă și se desparte de comunitatea molocanilor, formând un grup separat din 10 persoane.
În paralel, în anul 1902, la Chișinău, din Voronej sosește un tânăr pe numele Hijneakov Tihon. El era un om religios, dar căuta adevărul. Sursele istorice spun că Hijneakov ar fi împrumutat o copie de Sfintele Scripturi de la un prieten de-al lui ortodox și ar fi început să le studieze profund. După citirea cărții Isaia cap.44 și cap.4 al Evangheliei după Ioan, Hijneakov ajunge la înțelegerea că Dumnezeu este Duh, și că El cere de la om o închinare în duh și adevăr, și nu prin chipuri făcute de mâini omenești. Adevărurile studiate îl marcase atât de mult, încât a reușit să motiveze încă 2 familii să studieze împreună cu el Biblia. Pe atunci Hijneakov și Ivanov nu se cunoșteau.
Ei s-au cunoscut ceva mai târziu, și, împreună cu alți 2 frați au format prima biserică baptistă din Chișinău. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1908, care se consideră anul nașterii bisericii creștine evanghelice baptiste din Chișinău.
În anul 1909, Ivanov a fost ordinat, de frații din Odesa, în calitate de presbiter al comunității baptiste din Chișinău și responsabil de întreaga comunitate baptistă din țară.
În anul 1910 în Biserica din Chișinău se atestă primele botezuri. Localul în care se adunau credincioșii era neîncăpătoare, fapt care l-a determinat pe Rabinovici să-și ofere casa baptiștilor pentru desfășurarea serviciilor divine. Aceasta era situată pe atunci pe strada Meșeanskaia 20 (în prezent str.Sfatul Țării).
Sursa: “Pomni vesi puti” (Istoria Bisericii Creștine Evanghelice Baptiste “Betel” din or.Chișinău 1908-2008), pag.11-23, autor Turlak Oleg Petrovici.