Cu grijă pentru alții

A trăi doar pentru tine este una din cele mai egoiste dorințe pe care le are ființa omenească. Nimeni nu spune că este un lucru rău să ai grijă de tine, dar când din propria persoană faci centrul universului atunci încet devii o persoană egoistă cu o inimă isensibilă și închisă pentru cei din jur. Nu o dată am văzut oameni care indiferent de câte ori nu le-ai spune despre unele nevoi urgente dau dovadă de o răceală a inimii ieșită din comun.

Mai mult decât atât vor veni să își argumenteze egoismul cu argumente plauzibile că munca lui este doar a lui și că nimeni “nu îi pune în straistă”. Dar stai, tu cel care gândești așa, nu uita că nu totul îți aparține. Nu uita că nimic nu ține de tine. De ce spun așa, este tocmai faptul că ziua pe care o trăiești azi, este doar prin mila lui Dumnezeu. Sănătatea pe care o ai este un dar de la Dumnezeu, iar poziția sau bunurile pe care le ai sunt ca să te bucuri tu și să ai o inimă sensibilă. Dumnezeu dă nevoi altora ca cei care au să aibă inimi sensibile. Știu că cei mai mulți au ajuns la o stare materială bună prin muncă și sudoare. Dar dacă această muncă și sudoare este doar pentru tine și nu intenționat îți închizi ochii să vezi nevoile tale te asigur, nu vei avea nici o bucurie. Sfânta Scriptură spune atât de clar că este mai ferice să dai decât să primești. Eu am experimentat din plin acest verset, și atât de mult îmi place să îl aplic în viața mea. Am văzut cum punând în practică acest verset cu dragoste și credincioșie, Dumnezeu niciodată nu se lasă îndatorat.

A avea grijă de alții și a fi bun înseamnă a fi folositor altora, a te pune la dispoziţia lor ca să-i ajuţi, a fi generos şi cu inima deschisă pentru suferinţele altora. Domnul Isus a fost bun atunci când a luat asupra Lui suferinţele şi durerile noastre (Isaia 53:4-5). Samariteanul milos este un exemplu de bunătate. Tot la fel este şi omul care se opreşte din drum ca să mângâie un băieţaş căruia i-a fost omorât câinele şi la fel este şi şoferul amabil, oprit din trafic pentru a da o mână de ajutor. Atunci când îți faci griji pentru alții și încerci să fii primul în fapte bune, Îl onorezi pe Cel care a dat cel mai mult pentru întreaga omenire. Dumnezeu L-a dat pe Unicul Său Fiu, tocmai ca să ne dea un exemplu că se poate de dat mult și cu multă dragoste.

Și când ai grijă de alții, gândește-te că înainte de a ajunge unde ești acum, cineva s-a investit și în tine. Isus a învăţat pe oameni despre importanţa adevăratei purtări de grijă. Este scris în Biblie: Luca 14:13-14 „Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” Dumnezeu aşteaptă de la noi să îngrijim de cei bolnavi şi suferinzi. Este scris în Biblie: Galateni 4:14 „N-aţi arătat nici dispreţ, nici desgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos Isus.”

Când îngrijim de alţii, de fapt îngrijim de Domnul nostru. Este scris în Biblie, Matei 25:40 „Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” Și apoi bunătatea și grija față de alții nu este opţională, ci o poruncă. Biblia ne porunceşte să fim buni unii cu alţii. Dumnezeu vrea ca noi să ne arătăm buni cu ceilalţi.

După ce ne spune: „Fiţi buni unii cu alţii”, Dumnezeu adaugă: „şi miloşi” (Efeseni 4:32). Bunătatea creştină trebuie să se manifeste în toate aspectele vieţii noastre de fiecare zi. Acasă, părinţii trebuie să fie buni cu copiii lor, iar copiii trebuie să înveţe să fie buni cu părinţii. La locul de munca, salariaţii trebuie să se deprindă să fie buni unii cu alţii. Diferenţele de opinii nu sunt o scuză pentru lipsa de bunătate. Deci, să fim buni și să avem grijă unii de alții!