Cum poţi fi creştin şi om de afaceri?

0
2158

Bărbat Uzbek la piaţă

Întrebare:

Cum să faci afaceri fără să-ţi strângi comori pe pământ? Mă întâlnesc cu creştini şi la întrebarea: „Cum îţi mai merg afacerile?” primesc răspunsul: „Nu sunt om de afaceri, eu sunt creştin!”

Voi începe de la ultima parte a întrebării. Felul cum răspund unii creştini când sunt întrebaţi despre mersul afacerilor arată că ei condamnă afacerile şi că nu admit ceva comun între viaţa de creştin şi afaceri. Motivele pot fi diferite. Unii spun şi gândesc aşa pentru că au preluat părerile altora pe care îi consideră mai spirituali, cineva confundă dragostea de bani cu afacerile, iar altora le place să se prezinte supra-spirituali şi orice discuţie o pot întoarce în aşa fel ca interlocutorul lor să se simtă un nimeni pe lângă aşa zisul lor „nivel spiritual”. Oricare n-ar fi motivul celor ce zic aşa, noi vrem să vedem ce spune Dumnezeu în Sfintele Scripturi:

Ce este o afacere?

Înainte sa dezvoltăm subiectul, este necesar să definim din perspectiva Bibliei ce este o afacere? Creştinilor din Efes, Apostolul Pavel le-a scris:

Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)

Conform acestui pasaj afacere este când lucrezi cu mâinile la ceva bun care îţi aduce un câştig material, dar care este bun pentru că le face bine oamenilor. Dacă le face rău oamenilor, atunci aceasta va fi tot afacere, dar va fi una murdară şi păcătoasă. Conform aceluiaşi verset, unii fură şi din punctul lor de vedere aceasta tot este o afacere care implică efort şi risc, numai că este una murdară pentru că aduce supărare, suferinţă şi este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Un creştin nu mai poate face afaceri murdare şi ruşinoase, dar nici nu va trăi ca un trântor pe spatele altora, ci va iniţia sau se va angaja în cadrul unei afaceri bune, unde va lucra ca să aibă pentru nevoie proprii şi ale familii şi ca să aibă ce să dea celui lipsit.

Nu trăi în neorânduială

În biserica din Tesalonic, Apostolul Pavel a avut de confruntat un grup de oameni care se pretindeau a fi supra-spirituali şi, dorind să impresioneze pe alţii cu felul cum aşteaptă ei venirea Domnului Isus Hristos, au hotărât să nu mai lucreze nimic până vine Domnul. Iată ce le-a scris Apostolul acestor creştini care nu mai erau interesaţi de afaceri:

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi, dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3:6-15)

Apostolul Pavel a avut o afacere

Bineînţeles că n-a fost om de afaceri în sensul care cunoaştem noi azi, dar Apostolul Pavel a cunoscut o specialitate şi anume facerea corturilor. Aceasta l-a ajutat de multe ori să câştige pentru nevoile sale şi ale celor ce erau cu el, în timp ce propovăduia Evanghelia. Afacerile n-au fost motivaţia lui, ci un mijloc de a întreţine lucrarea Evangheliei când n-a avut ajutor de la biserici sau când a fost nevoie să le dea ucenicilor un exemplu vrednic de urmat.

Motivaţia determină curăţia afacerii

Înţeleptul Solomon a spus:

Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. (Proverbe 10:16)

După ce abordează pe larg pericolul iubirii de bani, Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei, care la acel moment conducea biserica din Efes:

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:17-19)

Un om de afaceri creştin va fi motivat în afacerile sale să câştige cinstit şi să-şi întrebuinţeze câştigul pentru viaţă, pentru înaintarea Evangheliei prin care oamenii pot primi darul vieţii veşnice.

Iar unii care se scuză zicând că „sunt creştini şi nu oameni de afaceri” am văzut de multe ori că sunt lenoşi, neroditori şi nu câştigă nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Nu fi ca ei, dar nici nu te lăsa prins în cursa dragostei de bani, care robeşte pe mulţi oameni de afaceri creştini.