Ce spune Biblia despre felul cum trebuie să se raporteze creştinul la opinia oamenilor despre el?

Următorul articol răspunde la întrebarea adresată de un cititor care este interesat de felul cum e bine să reacționeze cineva cu privire la opinia oamenilor din jur:

Mulţi oameni sunt preocupați de ce o sa zică lumea, ce o sa creadă ceilalți si asta ii împiedica sa realizeze anumite lucruri, sau pur si simplu nu se simt liniștiți. Cat trebuie sa conteze opinia oamenilor din jur in hotărârile pe care le ei? Scrie ceva in Biblie despre asta? Mulţumesc.

Ce spune Biblia despre felul cum trebuie să se raporteze creştinul la opinia oamenilor despre el?Foarte mult contează motivele din care vrei sau nu să placi oamenilor. Dumnezeu vorbeşte foarte mult în Biblie la acest subiect şi este imposibil de cuprins toată această învăţătură într-un singur articol, dar voi căuta să prezint aici câteva adevăruri esenţiale despre opinia oamenilor față de tine.

Nu căuta să placi oamenilor ca să primeşti slavă de la ei

În renumita predică de pe munte Domnul Isus Hristos a spus astfel:

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:1-4)

Atunci când îţi exerciţi religia doar pentru a fi văzut de oameni eşti un făţarnic înaintea lui Dumnezeu şi El urăşte aceasta. Există şi în biserici mulţi oameni care îşi îndeplinesc neprihănirea de ochii oamenilor. În biserica primară s-a întâmplat următorul caz:

Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri. (Faptele apostolilor 5:1-11)

Care este motivaţia ta în felul cum îţi exerciţi religia şi cum te închini? De ce faci ce faci? Pentru că vrei să fii plăcut oamenilor? De ce este importantă opinia oamenilor pentru tine? Este închinarea ta în acord cu învăţătura Sfintelor Scripturi sau o faci doar ca să fii văzut de oameni şi să primeşti aprobarea sau slava lor?

Nu schimba mesajul Evangheliei pentru a satisface opinia oamenilor

În bisericile Galatiei au venit nişte învăţători mincinoşi care le-au spus creştinilor că Apostolul Pavel nu i-a învăţat să se taie împrejur pentru că el căuta să placă oamenilor şi că astfel ar fi mers împotriva voii lui Dumnezeu. Aceasta l-a făcut pe Pavel să le scrie galatenilor următoarele cuvinte:

Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos. (Galateni 1:9-10)

Dar tu le vesteşti oamenilor Evanghelia? Le spui adevărul aşa cum este şi atunci când aceasta atrage persecuţie şi dispreţ sau chiar ură la adresa ta? Sau nu cumva, ca să le placi oamenilor nu spui nimic din Evanghelie, pentru că opinia oamenilor este mult mai importantă pentru tine?

Nu compromite adevărul Evangheliei pentru a satisface opinia oamenilor

Evreii fiind învăţaţi de tradiţia care şi-au făcut-o ei singuri, nu acceptau să mănânce la aceeaşi masă  cu Neamurile, adică păgânii, care sunt reprezentaţii altor popoare. În Hristos însă, cei care au primit Duhul Sfânt, indiferent dacă sunt dintre Evrei sau Neamuri, alcătuiesc un singur trup şi nu este între ei nici o deosebire înaintea lui Dumnezeu.  Apostolul Pavel era evreu, dar a mers la Ierusalim cu ucenicul său Tit, care era dintre Neamuri. Iată ce spune Pavel despre acea vizită la Ierusalim:

După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit. M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. (Galateni 2:1-5)

Dacă l-ar fi tăiat împrejur pe Tit ca să placă creştinilor din Ierusalim, proveniţi dintre Iudei, în felul acesta Apostolul Pavel ar fi compromis adevărul Evangheliei.

Un alt caz care arată acest adevăr a fost în Biserica din Antiohia, care era una alcătuită în majoritate din creştini veniţi dintre Neamuri. Apostolul Petru şi cu Barnaba au venit odată să-i viziteze şi acolo au fost prinşi în cursa făţărniciei pentru că au vrut să placă Iudeilor veniţi de la Ierusalim. Iată ce caz ne relatează Apostolul Pavel în acest sens:

Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?” (Galateni 2:11-14)

Prin faptul că evita să stea la masă cu creştinii dintre Neamuri, Apostolul Petru şi cu Barnaba compromiteau adevărul Evangheliei conform căruia Neamurile şi Iudeii care au crezut în Hristos Isus alcătuiesc un singur Trup, adică o singură Biserică.

Tu ai compromis vreo dată vreun adevăr din Evanghelie pentru că ai vrut să placi oamenilor? Dacă da, acesta este un păcat şi trebuie să te pocăieşti de el.

Nu face nedreptate pentru a satisface opinia oamenilor

În Biblie ne sunt prezentate cazurile a trei conducători politici care au recurs la nedreptate ca să placă oamenilor. Pe semne că este o ispită aceasta pentru politicieni şi trebuie să se păzească de ea.  Primul caz este cel al lui Pilat. El a văzut că în Domnul Isus nu era nici o nedreptate sau o vină pentru care ar fi trebuit să fie pedepsit cu moartea şi a căutat să-L elibereze, dar sub presiunile poporului a cedat pentru că a vrut să le placă lor. Înţelegem că a avut interese politice, dar aceasta nu-l eliberează de responsabilitatea pentru nedreptatea făcută din cauza opiniei oamenilor.

Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. (Marcu 15:15)

Împăratul Irod a mers procedat la fel:

Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. – (Faptele apostolilor 12:1-3)

Tot aşa a procedat şi Felix, nedreptăţind pe Apostolul Pavel:

Doi ani au trecut astfel; şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă. (Faptele apostolilor 24:27)

Dar tu ai făcut vreo dată nedreptate ca să placi oamenilor?

Să satisfacem opinia oamenilor pentru a le face bine şi pentru mântuirea lor

Când s-a referit la felul cum trebuie să procedeze creştinii cu privire la lucrurile închinate idolilor, Apostolul Pavel a scris:

Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi. (1 Corinteni 10:31-33)

Iar în Epistola către Romani Apostolul spune:

Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.” (Romani 15:1-3)

Să satisfacem opinia mai marilor noştri având intenţii curate

Când s-a adresat robilor care deveniseră creştini, Apostolul Pavel le-a scris:

Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului. (Coloseni 3:22-25)

Era în firea robilor să-şi înşele stăpânii şi să facă impresia că le slujesc bine, dar pe la spate să procedeze invers. Aceasta este făţărnicie şi strâmbătate. Dumnezeu spune să nu procedeze nimeni astfel pentru că El este martor la tot ce facem, spunem şi gândim şi cine umblă cu strâmbătate (când nu este văzut de mai marii lui) va fi răsplătit după strâmbătatea lui de către Dumnezeu. Cu privire la robii creştini Pavel a mai scris şi în Epistola către Tit:

Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:9-14)

Aceeaşi atitudine frumoasă trebuie să o avem toţi creştinii faţă de mai marii noştri indiferent că este aceasta în familie, la serviciu sau în alte împrejurări. Să căutăm totdeauna şi în toate să plăcem lui Dumnezeu şi să trăim aşa cum ne învaţă El în Sfintele Scripturi.

Articole recomandate: