Care sunt cauzele formării numeroaselor biserici, confesiuni și secte?

Când le spun oamenilor din Cuvântul lui Dumnezeu, mai ales celor care nu vin la biserică, de multe ori primesc această întrebare, sau unii chiar spun: “Mai bine faceţi pace şi înţelegere între voi, între biserici şi apoi veniţi să ne spuneţi nouă despre Dumnezeu.” Aceasta este o scuză pentru unii ca să nu vină la Dumnezeu, iar cei care vor să-L cunoască şi să aibă o relaţie cu Cel Atotputernic, o vor stabili oricând prin credinţă în Domnul Isus potrivit cu cele relatate în Sfintele Scripturi. Să ne întoarcem la subiectul discuţiei noastre –  care sunt cauzele formării numeroaselor biserici, confesiuni și secte?

Întoarcerea la puritatea învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu

Aceasta a fost pricina separării Bisericii Creştine de Iudaism şi apoi, pe parcursul secolelor, din această cauză au apărut diferite biserici şi confesiuni. Nu avem timp aici să facem o analiză cât de mult a reuşit la fiecare din aceste încercări, dar cert este faptul că de multe ori aceasta a fost motivaţia. Domnul Isus a venit să aducă vestea mântuirii poporului Evreu, care erau chemaţi să trăiască după Cuvântul lui Dumnezeu lăsat pe paginile Vechiului Testament. Între timp însă, aceşti oameni s-au îndepărtat foarte mult de Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, partida Fariseilor, care se pretindeau a ţine cu cea mai mare stricteţe Legea Vechiului Testament au fost cei care au deviat cel mai mult de la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Iată ce scrie Atlasul de Istorie Biblie despre ei:

Fariseii (“cei separaţi”) aveau foarte mulţi adepţi. Ei credeau că exilul israeliţilior în Babilon a fost cauzat de nerespectarea Legii şi respectarea acesteia era o datorie atât individuală cât şi naţională. Ei au rezumat Legea la 613 porunci, dintre care 248 pozitive şi 365 negative. Acesta era un “gard” în jurul Legii ca, astfel, nimeni să nu încalce din greşeală sau din neştiinţă vreuna din porunci. Ei formau partidul sinagogii şi au fost singurul partid care a supravieţuit distrugerii Templului din Ierusalim în 70 d.H, devenind strămoşii spirituali ai iudaismului modern. (Atlas de Istorie Biblică, Paul Lawrence, pag.126)

În dorinţa lor de a se întoarce la poruncile Cuvântului lui Dumnezeu, aceşti oameni au dat dovadă de prea mult zel şi cum spune Epistola către Romani:

…întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor însuşi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentrucă oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:3-4)

În legătură cu această încercare a Fariseilor de a “se întoarce la origini” cu preţul adăugării altor porunci şi datini omeneşti, Domnul Isus i-a mustrat aspru când a zis:

“Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: “Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” El le-a mai zis: “Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Căci Moise a zis: “Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: “Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.” Voi, dimpotrivă, ziceţi; “Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: “Ori cu ce te-aş putea ajuta, este “Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine; şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumenzeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Evanghelia după Marcu 7:6-13)

După înălţarea Domnului Isus la ceruri, ucenicii, adică primii creştini, erau priviţi ca şi eretici şi sectanţi de către Iudei. Şi aceasta din pricina că cei care se pretindeau a fi cei mai mari cunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu s-au lăsat orbiţi de orgoliul propriu, de porunci şi datini omeneşti şi nu au recunoscut pe Mesia cel promis de toţi profeţii în Vechiul Testament.

Neamurile nu făceau atunci deosebire între Iudaism şi Creştinism. Lucrul acesta este bine văzut în cazul care s-a întâmplat pe când era apostolul Pavel în Corint şi anume:

Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată, şi au zis: “Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.” Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis Iudeilor: “Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, Iudeilor! Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecator peste aceste lucruri.” (Faptele Apostolilor 18:12-15)

 Devierea de la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu este una din cauzele formării numeroaselor biserici, confesiuni și secte

Aceasta este o altă pricină care este strâns legată de prima. Când în Evul Mediu Biserica Catolică a acceptat practica indulgenţelor ca să poată strânge bani pentru construcţia noilor catedrale, faptul aceasta a pus vârf supărării care era printre oameni. Faptul că Martin Luter, un călugăr catolic, a studiat limba latină şi astfel a putut să studieze Sfintele Scripturi, l-a făcut să vadă diferenţa dintre învăţătura Scripturii şi practicile pe care le vedea în biserică. Nu încape îndoială că au fost mulţi care au văzut aceste diferenţe, dar puţini au fost cei care erau gata să stea cu tărie pentru adevărul lui Dumnezeu şi să-l spună oamenilor. Martin Luter s-a considerat totdeauna adevărat catolic.

Menţinerea poziţiei oficiale cu preţul nesocotirii învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu

Aceasta este o altă pricină de ce sunt atât de multe biserici şi confesiuni. Unii oameni, ajungând în poziţii mari în cadrul unei biserici, îşi permit să calce peste învăţătura sănătoasă a lui Dumnezeu şi să introducă porunci proprii care le ridică la nivelul învăţăturii lui Dumnezeu.

Dorinţa după slavă omenească (deşartă)

Aceasta este o altă pricină de ce apar atâta divergenţe în Creştinism. Încă pe vremea apostolilor au apărut conducători care nu doreau să se supună autorităţii apostolilor şi s-au separat de ei. Iată ce scrie apostolul Ioan despre Diotref, unul din aceşti conducători:

Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţumeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. (3 Ioan 9-10)

Dorinţa după câştig mârşav

Aceasta, de asemenea poate fi una din cauzele formării numeroselor biserici, confesiuni și secte. Aceasta este pricina de ce unii conducători se separă şi dau naştere la secte. De aceea, Pavel a scris creştinilor din oraşul Filipi:

Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi. Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângînd: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi perzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor; şi se gândesc la lucrurile de pe pământ. (Epistola lui Pavel către Filipeni 3:17-19)

Acestea sunt unele din motivele care au dus şi duc la apariţia în cadrul creştinismului a diferitelor biserici, confesiuni şi secte. Cea mai mare pricină este devierea de la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi necunoaşterea Scripturilor. De aceea, este important să începi chiar de azi a studia Biblia. Aceasta te va ajuta să înţelegi şi să faci alegeri corecte. Nu este nevoie şi nu vei avea timp să studiezi învăţăturile la toate confesiunile sau sectele. Învaţă Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa vei putea uşor să deosebeşti adevărul de minciună. Am auzit despre un specialist neîntrecut care putea să deosebească banii adevăraţi de cei falsificaţi. Când a fost întrebat cum îi reuşeşte şi cât timp a petrecut studiind banii falsificaţi, el a spus că nici odată nu a studiat banii falsificaţi, ci a petrecut şi petrece mult timp studiind şi observând banii adevăraţi. Aceasta îl ajută să deosebească imediat adevărul de falsificare. Să facem şi noi astfel. Să studiem Sfintele Scripturi ca să putem deosebi adevărul de minciună. Domnul Isus a spus:

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. (Evanghelia după Ioan 5:39)