De ce creştinii adevăraţi frecventează serviciile divine ale bisericii?

Odată, pe când eram într-o călătorie cu avionul, am intrat în discuție cu pasagerul care stăteea alături. Când am făcut cunoştinţă şi i-am spus că sunt preot, mi-a zis mândru că şi el este creştin. L-am întrebat din ce biserică face parte şi mi-a răspuns: „Nu merg la serviciile bisericii. Eu cred în inima mea, dar la biserică nu merg din mai multe motive…” Îţi este cunoscut acest răspuns? Gândeşti şi tu în acelaşi fel? Nu este bine pentru un creştin adevărat să ignore serviciile divine ale bisericii şi iată de ce:

serviciile divine

Toţi creştinii sunt mădulare ale trupului lui Hristos

La Epistola 1 către Corinteni, Apostolul Pavel a scris:

Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui. (1 Corinteni 12:27)

Dacă un mădular este separat de trup nu supravieţuieşte. Şi mădularul îşi are viaţa şi rostul doar atât timp cât este în trup, când slujeşte trupului şi este slujit de celelalte mădulare.

La serviciile divine creştinii primesc zidire sufletească

În ziua Cincizecimii, când s-a pogorât pe pământ Duhul Sfânt şi când s-a format prima biserică, creştinii nu aveau un local stabil unde s-ar fi putut întâlni, ci erau într-un context total ostil lor. Despre felul cum practicau ei credinţa în zilele care au urmat, Sfintele Scripturi spun astfel:

Cei ce au primit propovăduirea lui (Petru), au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostol se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luam hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele Apostolilor 2:41-47)

Primii creştini erau nelipsiţi de la templu în fiecare zi. Creştinii de astăzi obişnuiesc să vină la serviciile divine ale bisericii doar duminica, şi doar unii vin de mai multe ori în timpul săptămânii. Într-o naţiune care se consideră creştină, dacă mergi duminica la biserică, vei vedea foarte puţini oameni ce au venit să se închine şi să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi ce mare este diferenţa dintre primii creştini şi cei care se numesc azi cu acest nume?

Creştinii adevăraţi dau prioritate lucrurilor duhovniceşti

Când eram copil, venea la noi mătuşa Zinovia, o creştină deosebită şi care trăia într-o deplină ascultare de Domnul Isus. Duminica venea din satul vecin la noi în sat la biserică şi apoi, după serviciul divin, venea să ne viziteze pe noi şi familiile celorlalţi fraţi ai ei. Am auzit cum foarte des îl îndemna pe tatăl meu să citească Cuvântul lui Dumnezeu şi să vină la serviciile divine ale bisericii. El însă răspundea: „Zinovie, dacă voi citi Biblia şi voi merge la biserică, când voi mai lucra şi voi mai avea grijă de gospodărie?” De parcă mătuşa mea ar fi fost o leneşă şi nu şi-ar fi îngrijit gospodăria. Este adevărat că gospodăria ei a fost mai modestă, dar la ei acasă era pace, linişte şi bucurie pe când nouă ne lipseau atât de mult acestea. Şi să nu creadă nimeni că creştinii adevăraţi nu lucrează. Ei ştiu să lucreze ca să se îngrijească de nevoile proprii, ale familiei şi ca să ajute celor ce duc lipsă. Dar creştinii adevăraţi caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi aceasta se reflectă şi prin faptul că merg sistematic la serviciile divine şi sunt activ implicaţi în viaţa spirituală a bisericii.

Creştinii adevăraţi nu se lasă influenţaţi de împrejurări

Oamenii cu adevărat credincioşi în Domnul Isus nu fac ceva pentru că aşa fac toţi ceilalţi oameni sau majoritatea. Ei sunt conduşi în acţiunile lor de Cuvântul lui Dumnezeu.

Am auzit pe unii care spun că nu merg la biserică din pricina că preotul face cutare şi cutare lucru „nu bun” sau pentru că la biserică nu primesc învăţătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Îmi pare rău să recunosc că sunt anumite cazuri când oamenii au dreptate în ceea ce spun, dar nu totdeauna. Atunci, însă ,când preotul nu învaţă pe oameni din Cuvântul lui Dumnezeu, sau nu trăieşte potrivit cu ceea ce învaţă, trebuie să cauţi o altă biserică locală dar să nu abandonezi mersul la serviciile divine. Şi fii la rândul tău un creştin a cărui viaţă să atragă pe alţi oameni la biserică şi nu să-i respingă, aşa cum ai fost tu respins de purtarea necreştină a unora.

La încheiere doresc să las cititorului acest ultim îndemn de pe paginile Sfintelor Scripturi:

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie. (Evrei 10:25)

Articole recomandate: