Este acceptabil pentru un creştin să trăiască din câştigul provenit din fluctuaţiile cursului valutar?

Întrebare:

Care este părerea Dvs despre faptul că un credincios să trăiască din ce câștigă din fluctuațiile de curs valutar (să cumpere valuta cu un preț mai mic și să o vândă cu unul mai avantajos)? Sau din împrumuturile luate cu dobândă și date cu împrumut altora cu o dobândă ridicată?

Din câte ştiu şi înţeleg, aceasta fac băncile şi de aşa natură este venitul lor. Cred că totuşi pentru un creştin nu este chiar potrivită această ocupaţie pentru că dă prilej de multe vorbe, suspiciuni şi acuzaţii şi apoi, şi în Sfânta Scriptură este scris:

Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)

Prin acest verset nu am vrut să spun că cel care practică aşa ceva fură, ci doar să arăt că Dumnezeu ne învaţă să lucrăm la ceva bun. Într-un alt loc mai scrie:

Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. (1 Tesaloniceni 4:11)

Nu are în vedere textul aici că trebuie să lucrezi doar în câmp, sau doar la strung, sau mai ştiu ce alt lucru unde chiar în mod direct lucrezi doar cu mâinile, ci se referă la un lucru la care chiar lucrezi şi nu profiţi fără muncă de pe urma altora. Dar, iată când cineva ia  un împrumut cu dobândă ca să-l dea altuia cu dobândă şi mai ridicată, aceasta deja arată a speculă curată şi nu mai este lucru cu mâinile şi nici ceva bun. Cel ce face aşa nu se gândeşte cum să producă ceva ca să aibă să dea celui lipsit, ci invers, cum să-l jupoaie de 10 rânduri de piele pe cel lipsit şi lucrul acesta este urât înaintea ochilor Domnului. Şi apoi, oamenii care procedează astfel, numai trai liniştit nu vor avea, pentru că permanent cineva nu poate să-i întoarcă banii şi din pricina aceasta el nu va putea să întoarcă celor de la care a împrumutat, dobânda creşte şi nu poate să doarmă nopţile, apoi începe să umble fugar şi în cele din urmă se trezeşte cu averea confiscată sau sechestrată. Şi ce nume de creştin va mai avea el?

Un creştin bun şi adevărat totdeauna se va gândi  şi va urmări binele aproapelui său şi prin tot ce va face va căuta să le spună oamenilor despre mântuirea care este în Hristos ca toţi oamenii pe care îi cunoaşte şi îi întâlneşte să fie mântuiţi şi nu va da nici un prilej de poticnire nimănui.

Invit cititorul să se expună pe marginea acestui subiect sau să împărtăşească experienţele sale, dacă le-a avut cu astfel de oameni.