Credinţa fără fapte este zadarnică

De ești creştin, dar pe vecin

Tu nu-l ajuţi şi nu-l cinsteşti

Sau pe bogat îl pizmuieşti

Şi pe sărac nu-l miluieşti

Creştin zadarnic te numeşti .

                        De eşti creştin, dar minţi şi furi

                        Spui vorbe rele şi înjuri

                       Sau  băutura o-ndrăgeşti

                       Şi în desfrîu mereu trăieşti

                       Creştin zadarnic te numeşti.                   

De şti creştin dar nu munceşti

Ci munca altuia rîvneşti

Biserica o ocoleşti,

De suflet nu te îngrijeşti

Creştin zadarnic te numeşti.

                                    De eşti creştin, dar prigoneşti

                                     În nedreptate tu trăieşti

                                     Cu răutatea te mîndreşti

                                     Pe oameni tu îi învrăjbeşti

                                     Creştin zadarnic te numeşti.

De eşti creştin cu-adevărat

Desparte-te de-al tău păcat

Cu Duhul Sfînt să vieţuieşti,

Cu lumea-n pace să trăieşti

Şi-atunci creştin tu te numeşti.

                                              Sandu Neaga

Am învăţat această poezie de cînd eram mică şi îmi place foarte mult, este o poezie care te învaţă că credinţa fără fapte este moartă.

Tu ce fel de creştin eşti?

Articole recomandate: