De ce păstorii nu consultă enoriașii când aplică disciplina bisericească?

0
1657

Întrebare: 

Recent în biserica noastră a fost cineva pus la disciplină și pastorii au făcut o adunare la care doar au anunțat despre decizia lor, dar nu au pus la vot această decizie ca să fie luată și votată de întreaga biserică. Este biblică această abordare din partea păstorilor? 

 
Da, abordarea pastorilor este biblică. Când cineva păcătuiește ei sunt datori să aplice disciplina și aceeași datorie o are întreaga biserică. Ca să înțelegem mai bine, să privim la un caz descris în Biblie. Apostolul Pavel în Epistola I către Corinteni a scris la capitolul 5 că a aflat de la ai Cloiei că în biserica din Corint este imoralitate și încă așa de gravă, încât nici la păgâni nu se pomenea așa ceva, pentru că unul din membrii bisericii întreținea relații sexuale cu soția tatălui său, adică cu mama lui vitregă. Să te ia groaza. Dar și mai groaznic era că biserica nu a luat nici un fel de atitudine față de acest caz. Pavel zice că în loc să se fi mâhnit mai degrabă, Corintenii s-au fălit. Nu, nu trebuie să credem că s-au fălit pentru faptul că au în biserică un om așa de imoral care se predinte creștin. Nicidecum. Ei s-au fălit că uite aveau daruri multe spirituale, că aveau multă cunoștință, că erau oratori mari, că vorbeau și în limbi, etc. dar erau total indiferenți față de imoralitatea care afectase biserica și care acum avea să se răspândească a puținul aluat care dospește toată plămădeala. Pavel se aștepta ca ei să-l fi dat afară din mijlocul lor pe cel ce a săvârșit o astfel de faptă, ei însă erau indiferenți și nu le păsa. Ba, cine știe, poate se mai găsise printre ei și cineva (mai degrabă rude) ca să-i ia apărarea imoralului și să-l scuze pentru perversiunea lui. Că așa sunt oamenii, ei găsesc scuze pentru orice vrei… Pavel a luat imediat atitudine și le-a scris astfel: 
 
Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. (1 Corinteni 5:3-5)  
Fără să fie prezent la ei, fără să se consulte cu biserica din Corint, Apostolul a și judecat acest păcat și a hotărât ca un astfel de om să fie dat afară din biserică. Mai mult, într-un fel i-a silit și pe creștinii din acea biserică să ia aceeași atitudine în mod de urgență. El spune că ei și duhul lui, fiind adunați laolaltă, prin puterea (adică prin autoritatea) Domnului Isus Hristos aveau să hotărască ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei. Nici prin cap nu i-a trecut lui Pavel că cineva din biserica poate să scuze păcatul și să insiste la rămânerea păcătosului în biserică nepedepsit. De ce? Pentru că puțin aluat dospește toată plămădeala, adică un singur păcătos care nu este pus la disciplină bisericească poate afecta întreaga biserica prin păcatul lui. De aceea Apostolul Pavel le-a spus mai departe: 
 
Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:7-13) 

Și acum, mă întorc la cazul din biserica dumneavoastră, despre care mi-ați scris. Sunt sigur că păstorul a discutat întrebarea cu bătrânii bisericii, au căutat soluțiile și apoi au scos hotărârea înaintea Bisericii. 

 
Dumnezeu să le dea pocăință celor are au păcătuit și au fost puși la disciplină, iar creștinilor din biserică înțelepciune și discernământ ca să nu-i încurajeze la rău pe cei care au păcătuit, ci să-i ajute să-și înțeleagă fapta și să aibă o adevărată întristare după voia lui Dumnezeu, care duce la pocăință și de care nimeni nu se căiește niciodată.