Ce se va întâmpla creștinului care a blestemat fiind enervat?

0
3937

Întrebare: 

Ce se poate întâmpla cu persoanele care zic că „sunt pocăite”, dar la nervi au rostit blesteme care, mai tirziu, le-au regretat… Mai pot avea iertare dacă le pare rău? Au vreun efect blestemele lor asupra lor sau a persoanelor care au fost blestemate? Dar dacă s-au blestemat singuri pe ei?

Nu știu cât de pocăite sunt astfel de persoane, dacă își permit la nervi să blesteme pe alții sau să se blesteme pe ei înșiși. Îi sfătuiesc să se cerceteze și să vadă dacă chiar cu adevărat ei sunt născuți din nou și au Duhul lui Dumnezeu. În Sfintele Scripturi scrie:  

Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. (Iacov 3:10-17) 

 
Ceea ce vorbește omul vine din inimă, adică din mintea lui și dacă cineva vorbește blesteme, acesta este un semn că inima persoanei respective nu a fost schimbată, nu a avut loc nașterea din nou. Același lucru l-a mai spus odată Domnul Isus astfel: 
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:43-45) 

Trebuie să luăm bine seama la orice cuvânt pe care îl rostim, pentru că vom da socoteala de fiecare vorbă care ne iese de pe buze. Mântuitorul nostru a spus: 

 
Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:33-37) 

Cât privește efectul blestemelor, am văzut deja care este el pentru cel ce le rostește. Va da socoteală pentru ele, iar dacă le-a vorbit la adresa altora neîntemeiat, atunci va fi cum scrie în Biblie: 

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. (Proverbe 26:2) 

Cu privire la iertare, vestea bună pentru cel ce a blestemat este că poate să primească acum iertare, căci avem făgăduința lui Dumnezeu care spune: 

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9) 

Dacă făgăduința aceasta se referă la orice nelegiuire, atunci să se grăbească orice bărbat și femeie care a blestemat să se pocăiască de păcatul lui sau al ei și să trăiască de acum potrivit cu porunca Domnului Isus și la înălțima chemării de a fi copil de Dumnezeu, cum este scris: 

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului. (Efeseni 4:26-27) 

Și apoi…

Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:29-32) 

Așa să ne ajute Dumnezeu să gândim, să vorbim și să trăim.