Русский
Español
English
Mesajul pe care îl trimitem fie în scris, fie oral, atât copiilor cât şi celor dragi, poate avea un efect pozitiv sau negativ după felul în care spui ceea ce spui. Atunci când mesajul este verbal, tonul şi structura propoziţiei are efecte diferite, potrivit cu densitatea vocii. Ea poate fi rugativă sau imperativă şi, de multe ori, nu cuvintele contează, ci ceea ce înţelege celălalt. Multe probleme ar putea fi rezolvate în familiile noastre dacă s-ar înţelege felul de comunicare. Chiar copiii când sunt mici, înainte de a vorbi, ei răspund vocii noastre, potrivit cu mesajul pe care-l înţeleg. Copiii doresc să fie implicaţi în ceea ce noi ca adulţi facem. Aceasta îi va face pe copii să înţeleagă cerinţele adulţilor. Mânia nu este modul de a controla, ci ea te va controla. Modul de a controla purtarea copilului este ca fiecare neascultare să aibă consecinţe.
De pildă, în loc să spui: “Nu te mai bate cu fratele tău! Dacă te prind că îl mai loveşti te trimit în cameră”, întreabă: “de ce dai în fratele tău? Te-a lovit el întâi? Chiar dacă este aşa nu pot să te las ca tu să-l loveşti înapoi. Nu aşa se rezolvă problemele. Hai să discutăm.” În loc să spui, “pune-ţi centura de siguranţă, sau te las acasă!”, mai bine îi spui: “ştiu că nu este confortabilă centura, dar este necesară pentru că este periculos şi este spre binele tău.” În loc să spui: “eşti un egoist, vrei să mănânci toţi biscuiţii, nu te gândeşti decât la tine”, spune: “biscuiţii sunt aşa de buni şi cred că vrei să-i mănânci pe toţi, dar trebuie să laşi şi pentru fratele tău şi nu este bine să-i mănânci pe toţi odată.” În loc să spui: “ia doctoriile ca să nu mori”, poţi să-i spui: “îmi dau seama că nu îţi plac doctoriile, dar acestea te vor ajuta să te faci bine şi, dacă bei un pahar cu suc, te vei simţi mult mai bine.” În loc să spui, “opreşte-te şi nu mai chinui pisica (căţelul)! Cum poţi fi aşa de rău?”, spune: “poartă-te frumos cu animalele (cu jucăriile), pentru că aceasta arată că ai înţeles ce înseamnă bunătate”.
Calmul tău sau mânia ta se va transmite în felul cum vorbeşti şi cum menţii o conversaţie. Tensiunea vieţii, alergările în urgenţa timpului fac să uităm că vorbele noastre pot afecta în timp şi în spaţiu relaţiile cu copiii sau cu cei dragi. În general copiilor le place să răspundă şi vor să facă pe placul părinţilor. Când cererea părinţilor este spusă pe un ton mânios, atunci ei înţeleg că trebuie să se conformeze. Dar dacă vorbeşti cu respect şi cu acelaşi ton de fiecare dată, fără ca să dai ordine, copilul răspunde cu plăcere.
A nu vorbi cu respect, atât faţă de copiii cât şi faţă de familie, te va face în primul rând pe tine să suferi, căci ţi se va răspunde cu acelaşi fel de vorbire, problemele nu se vor rezolva, tonul vocii se va ridica tot mai mult, crezând că aşa vei dobândi control, dar de fapt mânia ajunge să te controleze. O conversaţie plăcută în familiile noastre aduce un rezultat benefic pentru dezvoltarea unei comunicări corecte, care va aduce armonie în relaţiile noastre. Răbdarea părinţilor aduce ascultarea copiilor. Răbdarea partenerului îl face pe celălalt să asculte şi să aprecieze bunătatea celuilalt.
Noi toţi vrem să fim ascultaţi şi lucrurile să meargă bine, dar fiecare aşteaptă ca celălalt să-l asculte sau să aibă cuvinte blânde şi dulci. Iniţiativa trebuie să pornească de la fiecare din noi, să menţinem respectul şi dragostea în vorbirea noastră, arătând că avem răbdare unul cu altul, înţelegere şi respect. Atunci nu vom ajunge la întrebarea: “de câte ori trebuie să îţi spun acelaşi lucru?!” De multe ori repetăm aceleaşi lucruri fie copiilor, fie partenerului şi parcă simţi că eşti invizibil, nu te aude nimeni, nu te vede nimeni şi ai vrea să strigi: “stai jos şi ascultă-mă!”
Oricât te-ai agita şi cât ai vorbi de mult, dacă nu ai câştigat încrederea celuilalt să te asculte, să nu fie nevoie să te repeţi de prea multe ori, înseamnă că undeva ai pierdut legătura în comunicare şi în relaţia ta fie cu partenerul, fie cu copiii. De mule ori unii vor să atragă atenţia celorlalţi, jignindu-i şi, uneori reuşesc. Aceasta însă nu este o rezolvare de a restabili relaţia, ci este o mânie necontrolată. Dacă simţi în fiecare dimineaţă, când copiii pleacă la şcoală sau soţul la serviciu, că trebuie să repeţi acelaşi lucru, să vă despărţiţi ţipând unul la altul fără să vă sărutaţi, fără să vă rugaţi, deja comunicarea este întreruptă şi trebuie să restabileşti încrederea celorlalţi de a te asculta.
Găseşte momentul în care celălalt să te asculte, deschide-ţi inima, recunoaşte-ţi greşelile, fie că cicăleşti, fie că jigneşti, fie că ţipi necontrolat, cere-ţi iertare şi spune celor din familia ta să te ajute, să coopereze, pentru că doreşti sincer să refaci legătura şi nu vrei să pierzi o relaţie, nici cu copiii şi nici cu partenerul. Discutând cu un grup de lideri, ei povesteau cu durere cum tot mai mulţi oameni îşi părăsesc familiile, chiar după vârsta de 50 de ani. Aceştia când sunt întrebaţi spun că nu mai au nici o plăcere să vină acasă pentru că sunt cicăliţi, jigniţi sau ignoraţi şi, în disperarea lor caută alte relaţii sau pe cineva să îi asculte. Dacă îţi iubeşti copiii şi partenerul, arăţi acest lucru prin faptul că îl asculţi când vorbeşte cu tine, îi vorbeşti cu respect, întreţii o relaţie de armonie şi doreşti să continui această relaţie pentru că îţi face plăcere.
A şti când să vorbeşti şi când să taci arată că ai învăţat arta de a comunica. Familia nu este locul de a ne arunca gunoaiele, ci este locul unde să ne împărtăşim durerile, necazurile şi simţurile. Cuvântul Domnului ne spune ca “vorbirea noastră să fie dreasă cu sare sau să vorbim cu psalmi şi cu cântări de laudă”. O inimă plină de mulţumire, care se încrede în Dumnezeu, care priveşte la ce poate să facă Dumnezeu în el şi ceilalţi din familie, va avea motiv de laudă şi mulţumire, totdeauna, dincolo chiar de ceea ce se vede. Ori de câte ori te gândeşti să vorbeşti cu cineva, gândeşte-te cum ţi-ar face ţie plăcere să îţi vorbească cineva. După felul în care vorbeşti vei fi ascultat sau neascultat. Cel înţelept va avea o vorbire călăuzită de Dumnezeu, aşa cum este descrisă la Iacov capitolul 3, “paşnică, blândă, uşor de înduplecat, nefăţarnică, plină de bunătate şi de roade bune.”
