Compasiunea – o mai vedem undeva?

Săptămâna trecută, împreună cu un grup de adolescenți am mers prin orășelul în care locuim și am vizitat oameni în etate și familii care se descurcă destul de greu cu lucrurile materiale. Am dus câte un dar fiecărei familii, le-am spus Evanghelia și ne-am rugat împreună cu ei. În tot acest proces, în câteva ore, am fost martoră la durerea care persistă în istoria fiecăruia.

Într-una din case, am cunoscut o doamnă pensionară, căreia i s-a amputat un picior și care în urma unor defecțiuni tehnice, a rămas și fără încălzire în casă. Tabloul acestei suferințe ne-a lăsat cu lacrimi în ochi și cu o piatră grea în suflet. În tot itinerarul parcurs prin localitate, bătrâni singuratici, copii flămânzi și cu picioarele goale ne-au întâlnit și nu le venea să creadă că am venit fără să cerem ceva în schimb, pur și simplu să-i vizităm și să le vorbim despre dragostea lui Dumnezeu. Îmi revin în memorie fiecare dintre ei și mă gândesc, cine mai arată compasiune în zilele noastre? Oamenilor le vine greu să creadă că pot fi ajutați fără vreun scop ascuns, din inimă deschisă și fără obligații. De ce s-a ajuns tocmai aici?

Compasiunea, mila este înțelegerea față de suferința cuiva, față de durerea cuiva, dar și acțiunea pe care o faci vis-a-vis de această situație. Mă gândesc, cum ar fi, dacă fiecare vecin, s-ar gândi la bunicuța din casa vecină care nu are lemne de foc, sau poate are nevoie să i se cumpere medicamente, sau domnul orb din vecinătate care are nevoie de o mână de ajutor prin casă, sau să te împarți cu o masă caldă cu cineva care doar visează la așa ceva.

Suntem obișnuiți cel mai des să apreciem cu o lacrimă situațiile triste descrise pe rețelele de socializare, dar uităm să privim lângă noi, în mahalaua noastră la oamenii care într-adevăr au nevoie de mila noastră în acțiune. Toți avem problemele noastre, cu siguranță. Dar când ajungi în casele în care frigul pătrunde oasele, iar tu ești întâlnit de copii desculț- îți dai seama ce binecuvântat și cât de multe ai din care ai putea împărți cu ceilalți. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu face o promisiunea deosebită celor care vor manifesta compasiune față de oamenii care duc lipsă:

”Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.” Proverbe19:17

Vedeți, aici nu este vorba doar de un sentiment de compătimire, ci de o faptă, o acțiune prin care împrumuți pe Domnul, prin care Îl cinstești pe Dumnezeu și care cu siguranță aduce mare bucurie. Știu, toți suntem foarte ocupați, avem regimul nostru de activități, multă alergare și responsabilități, dar ceea ce am văzut aceste zile a fost ca o găleată de apă rece peste cap.

”Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: ‘Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” Deuteronomul 15:11

Dumnezeu a îngăduit să avem lângă noi oameni care să ducă lipsă, ca tocmai fiecare dintre noi să întindă o mână de ajutor cu ceea ce poate și să simtă alături cu cei în nevoie. În acest context, să ne deschidem fiecare mâna atât cât ne îndeamnă inima și să căutăm de nevoile celor care sunt lângă noi, pe care de cele mai multe ori nu-i observăm. Gândește-te la oamenii cărora ai putea să le arăți compasiune în acțiune, ajutând concret și însoțind acest ajutor cu un Cuvânt de Îmbărbătare și cu Evanghelia, care împlinește nevoia cea mai mare – mântuirea sufletului. Fă tot ce depinde de tine și Dumnezeu va face restul.

Așa să ne ajute Dumnezeu pe fiecare!