Cum să procedezi când toți colegii hotărăsc să fugă de la ore?

Întrebare: 

 Astăzi am fost pus într-o mare încercare, aș putea spune. Din cauza că în ziua următoare urma să avem o vacanță de o săptămână, colegii mei (cam toți) au decis să fugă de la ultimele 2 ore. Eu sunt botezat de câteva luni (sunt baptist), am aproape 17 ani și, ca și copil al lui Dumnezeu, nu îmi puteam permite să ascult de ei. Eu le-am spus prima dată (era cu o oră înainte de ora 12, adică ultimele 2 ore la care ei vroiau să plece) și am avut o mică ceartă de vorbe cu ei, prin faptul că nu am fost de acord să plec. Ei bine, profesorul a venit in clasă, iar eu trebuia să gândesc ce puteam să fac: pe de o parte, dacă nu ascultam de ei, atunci eu mă certam cu ei pe tema asta și, cu siguranț,ă, mă urau pentru asta (cred) și chiar mai știu că una din faptele firii este cearta, iar, pe de altă parte, nu am vrut să încalc regulamentul școlii. L-am sunat pe tatăl meu, să mă sfătuiesc la această problemă. El mi-a spus, pe de o parte, că nu demonstrez că aș fi un necreștin dacă plec cu ei de la școală; eu îi spuneam că nu prea sunt de acord, pentru că, în sinea mea, mi se pare un lucru care nu trebuie făcut, așa că, la un moment dat, mi-a propus să merg până la locul lui de muncă (era atunci la locul lui de muncă – acest loc fiind la vreo 15 minute distanță) și să mă cer de la profa cu care aveam urmatoarea oră, pe motiv că mă cheamă tatăl meu acolo. L-am sunat cu câteva minute înainte de pauza pe pastorul nostru de tineri și i-am spus problema în care mă aflam, el, spunându-mi să fac ceea ce sunt încredințat. Aflându-mă între ,,ciocan și nicovalaă”, am mers la profesoară, i-am spus că trebuie să mă duc la tatăl meu pentru o treabă, iar ea m-a lăsat. Acum că v-am prezentat situația în care m-am aflat, credeți-mă că sunt confuz: nu știu cât de bine am procedat. Confuzia mea va fi cu atât mai mare cu cât știu că asta nu va fi ultima dată când colegii mei vor dori să fuga de la ore. Ce ar trebui să fac? Ar trebui să mă împotrivesc lor, spunându-le că nu mă duc? (marea majoritate a lor cred că știu că sunt pocăit). Ar trebui să îi urmez și, astfel, să evit certurile și neânțelegerile cu ei? Vă rog să mă ajutați, căci chiar nu știu ce aș putea face, dacă mă voi mai trezi cu o astfel de situație. Ce ar dori Dumnezeu să fac într-o astfel de situație? 

Nu este drept ceea ce au făcut colegii și nu trebuie să fii solidar cu ei în ceea ce ei fac rău. De altfel, la Sfânta Scriptură spune: 

Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea. (Exod 23:2) 

Și nu trebuie să cauți să le fii pe plac colegilor doar de dragul de a nu avea conflicte, căci în față te așteaptă încă multe situații și, dacă ai procedat acum, așa și vei proceda și în viitor, poate vei fi tu „băiat bun” pentru ei, dar lași o proastă mărturie de creștin și, sunt sigur, că nu dorești aceasta. Vezi că mai târziu îți vor spune că trebuie să plătești și tu ceva ca să vă dea cineva de copiat, că trebuie și tu să le dai lor să copie și, tot așa, lista se va umple cu lucruri nelegiuite, pe care nu trebuie să le faci și pe care, dacă te vei uni cu ei și le vei face, nu vei mai fi sare și lumină. Domnul Isus a spus: 

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:13-16) 

Una din proprietățile sării este să oprească descompunerea, adică stricăciunea. Și, ceea ce fac colegii este un fel prin care ei se influențează rău unul pe altul. Tu, ca și creștin, trebuie să aduci vestea bună și neprihănirea. 

Acum, dacă s-a întâmplat așa ceva în clasă, te sfătuiesc să te apropii de colegi, în parte, unul câte unul, și să le spui că este greșit ceea ce fac ei și că fac nedreptate și în fața profesorului, și în fața părinților, dar și în fața lui Dumnezeu. Trebuie să le spui că profesorul a depus efort ca să se pregătească, să-i învețe și, astfel, vă slujește și vă pregătește să aveți o profesie în viață. Părinții fac efort ca să vă întrețină pe fiecare din voi, să vă plătească casă, masă și școala și, dacă voi fugiți de la lecții, înseamnă că vă bateți joc de munca și eforturile părinților voștri. Și, mai spune-le că Domnul Isus spune să fim supuși mai marilor noștri și dregătorilor, autorităților care sunt de asupra noastră și, în cazul vostru, profesorii tocmai sunt aceste autorități. 

Apoi, pornind de la aceasta, trebuie neapărat să le vorbești colegilor tăi despre mântuirea care este la Domnul Isus Hristos și, care poate să o primească fiecare din ei, dacă va crede din toată inima în Mântuitorul și se va pocăi de păcatele sale. 

Când vor mai vrea să plece altă dată, să le spui că nu te unești nici la aceasta și nici la alte fapte rele pe care vor dori cineva să le facă. Nu te deranja că cineva din ei te vor urâ, căci Domnul Isus a spus: 

Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine!  (Luca 6:26) 

Tocmai la astfel de situații s-a referit Domnul Isus când noi, în dorința să fim vorbiți de bine de toți oamenii, ne compromitem în faptele și purtarea noastră. Să nu faci așa nicidecum. Chiar dacă pentru început colegii vor fi supărați, te vor batjocori, tu rabdă, căci ei așa spun, dar în adâncul inimii te admiră pentru că te porți ca un creștin adevărat și ești tare în neprihănirea ta. Așa să te ajute Dumnezeu!