Am văzut că în ultimele zile mai mulţi lideri politici, ONG-işti, jurişti, analişti politici, jurnalişti şi simpli oameni s-au dat cu părerile pe marginea controversatei legi anti-discriminare. Am observat că mulţi din ei au vorbit fiind pe departe în cunoştinţă de cauză şi sunt sigur că nu mulţi dintre ei au studiat cu atenţie acestă propunere legislativă. Din toate discuţiile am făcut cîteva constatări, pe care aş dori să le comentez.
1. Vorbitorii s-au divizat în 3 tabere mari: 1. cei care susţin integral legea anti-discriminare; 2. cei care cer respingerea integrală a legii pe motiv că conţine sintagma de „orientare sexuală” . 3. cei care cer doar excluderea sintagmei „orientare sexuală” din lista criteriilor de discriminare. Eu fac parte din tabara nr.2. Legislaţia RM protejează suficient toate categoriile de persoane, de-aceea noi nu avem nevoie de o altă lege. Altceva că nu există voinţă în implementarea anumitor prevederi legale de către autorităţi. Eu înclin şi spre tabăra nr.3, dar cu condiţia ca în legea adoptată să fie stipulat, că ea nu se va extinde pe viitor niciodată peste categorii ce ţin de comportamentul sexual („orientare sexuală”, „identitate de gen”, etc).
2. Guvernul declară că Legea anti-discriminare este o precondiţie impusă de UE în schimbul ridicării regimului de vize pentru Moldova. Întrebarea mea este: ce are anti-discriminarea cu regimul de circulaţie? Obţinerea regimului liberalizat de vize ţine de reformarea sistemului vamal, de paşapoarte şi de alte aspecte de ordin tehnic, şi nicidecum nu ţine de aspectul de discriminare. Eu consider că această „precondiţie” este falsă şi o manipulare din partea instituţiilor UE.
3. Nu am primit încă răspuns la întrebarea: care drepturi le sunt încălcate homosexualilor? De ce drepturi ei sunt lipsiţi? De dreptul angajării în cîmpul muncii? Dacă da, ce l-a provocat atunci pe patron să nu-l angajeze la lucru? Poate că i-a spus că este homosexual? Dacă da, cu ce scop i-a spus? Dar poate nu l-a angajat pentru că nu are pur şi simplu nevoie de noi lucrători sau nivelul lui profesional nu corespunde cerinţelor angajatorului? Homosexualii spun că sunt intimidaţi de poliţie. Întrebarea mea este: la homosexuali pe frunte scrie că sunt de o altă orientare sexuală? Poate că se pupă în public sau mai rău fac sex în veceuri publice, poate aceasta este cauza pentru care sunt „aninaţi” de poliţie? Homosexualii se plîng că le este încălcat dreptul la întruniri publice în centul capitalei. Dar cu ce scop, domnilor cereţi întruniri publice? Pentru a vă făli cu orientarea dstră sexuală sau mai rău să vă dezbrăcaţi cu pielea goală şi să mărşăluiţi astfel prin PMAN, aşa cum o fac colegii voştri în alte ţări? Dar nu credeţi că în mod abuziv încercaţi să răsturnaţi valorile majorităţii pentru a-i impune imoralităţile dstră? Pot continua mai departe, dar mă opresc aici prin a face o constatare: odată adoptată, legea anti-discriminare cu sintagma „orientare sexuală”va genera modificări la Codul Penal, şi anume stabilirea pedepselor dure (pînă la 30 mii lei) pentru cei care vor încălca „mofturile” homosexualilor.
3. Lobiştii legii anti-discriminare încearcă să sutragă atenţia publicului de pe sintagma „orientare sexuală” pe celelalte criterii. Este o tactică de manipulare cu atenţia publică. Nu vă lăsaţi înşelaţi, vă rog. Aşa zisele minorităţi sexuale nu sunt cu adevărat minorităţi, ci un grup cu un comportament sexual deviant. Ia încercaţi să le spuneţi să elimine această sintagmă dacă tot nu o consideră atît de importantă. Vă veţi convinge că acest doscument a fost de fapt elaborat numai pentru această categorie de persoane.
4. Politicienii folosesc în discuţii cuvinte întortocheate, pe care numai ei le înţeleg: toleranţă, democraţie, drepturile omului, valori europene, euroconformitate, etc. Cereţi-le să vorbească mai popular, pe înţelesul tuturor, şi cel mai bine cu exemple concrete. Ei vă vor învinui că nu aţi citit legea şi nu pricepeţi nimic. Rugaţi-i să vă explice atunci punct cu punct prevederile legii anti-discriminare şi cum ele vor fi aplicate în mod prectic în viaţa de zi cu zi.
5. Politicienii, care susţin legea anti-discriminare spun că includerea sintagmei „orientare sexuală” nu va genera niciodată căsătorii gay, adopţia copiilor de către cupluri gay, etc. Întrebaţi-i atunci cum de au ajuns ţările cu o democraţie dezvoltată, care au adoptat mai înainte legislaţia anti-discriminare să legifereze căsătorii gay, adopţii gay, etc?
6. Vă vor întreba: homosexualii oricum există în societate, ce să facem cu ei? Nu facem nimic. Îi lăsăm să-şi trăiască mai departe viaţa lor sexuală privată, care este suficient protejată de Constituţie. Nu-i vom permite însă să-şi impună acest stil deviant de sexualitate celorlalţi oameni şi copiilor noştri.