Ce spune Biblia despre cinstirea sfinților și rugăciunea către ei?

Întrebare:

Este adevărat că baptiștii nu cintesc pe sfinți? De ce? Sunt curios să știu ce este scris în Biblie despre cinstirea sfinților și rugăciunea către ei. 

Dacă vă referiți la cinstirea sfinților adormiți, adică plecați din viață, așa cum se face în bisericile ortodoxă și catolică, în Biblie nu este menționat să fi existat o astfel de practică la primii creștini. Dacă veți citi cu atenție Noul Testament, nicăieri nu veți vedea niciodată să se fi închinat cineva la sfinții plecați din viață, cu toate că deja erau destul de mulți plecați la Domnul. Nu veți găsi nicăieri să se fi rugat cineva lor, să fi făcut icoane ale sfinților și să se fi închinat înaintea lor, căci aceasta este păgânism adevărat și este în totală contradicție cu învățătura lui Hristos.

Cine poate mijloci între Dumnezeu și oameni?

Baptiștii țin învățătura Domnului Isus Hristos așa cum a fost lăsată pe paginile Noului Testament, de aceea ei nu practică închinarea la icoanele sfinților și rugăciunile adresate lor pentru mijlocire la Domnul Isus și la Dumnezeu. În Epistola I către Timotei apostolul Pavel a învățat astfel pe creștini cum să se roage:

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită, (1 Timotei 2:1-6)

Atrag atenția cititorului că există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni și acesta este Isus Hristos. El de aceasta a venit pe pământ, a suferit pedeapsa păcatelor noastre, a înviat și S-a înălțat la cer, ca să fie mijlocitorul tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu. Nu există un alt mijlocitor și nu avem nevoie de alți mijlocitori.

Chestiunea aceasta cu rugăciunea către sfinți ca ei să mijlocească la Hristos și Mântuitorul să mijlocească la Dumnezeu mai mult seamănă cu practica coruptă din țările păgâne de a avea pile peste tot și toate să le rezolvăm așa. Nu mai avem nevoie de alți mijlocitori și pile. Prin Domnul Isus Hristos avem acum întrare slobodă la Tatăl cum este scris:

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. (Evrei 10:19-22)

Să nu mai apelăm la ajutorul celor care nu pot fi mijlocitori, pentru că ei tot oameni au fost. Luați bine seama la făgăduința lui Dumnezeu care spune că acum prin sângele (jertfa) lui Isus avem întrare slobodă în Locul Preasfânt pe calea cea vie și nouă care a deschis-o Domnul Isus prin trupul Său jertfit la Calvar. Dacă credem în El din toată inima, dacă primim jertfa Lui mântuitoare și suntem născuți din nou, atunci avem accesul liber la Dumnezeu. Nu mai avem nevoie de mijlocirea sfinților care au trăit înaintea noastră, căci ei tot pe calea aceasta au avut acces la Dumnezeu și calea nu s-a schimbat cu trecerea vremurilor. Calea este aceeași, cum a spus Isus când a zis:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Duhul Sfânt mijlocește pentru noi în rugăciune

Creștini adevărați sunt nu cei care se cred așa doar pentru că s-au născut din părinți creștini, în popor creștin sau care s-au obișnuit să meargă la biserică. Creștini adevărați sunt doar cei care au experimentat nașterea din nou, căci Domnul Isus a spus că dacă cineva nu se naște din nou nu poate vedea și nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Citiți cu atenție capitolul 3 al Evagheliei după Ioan ca să vă convingeți că nu există nici o excepție. Cu părere de rău, în Biserica Ortodoxă aproape că nu se vorbește și nu se predică despre nașterea din nou, dar aceasta este condiția de bază pentru un om să fie mântuit și să devină creștin. La nașterea din nou cel ce crede este botezat cu Duhul Sfânt, adică primește Duhul Sfânt. Și aceasta nu se face prin ungerea unor anumite părți ale corpului cu untdelemn, ci prin pocăință din inimă și hotărârea de a urma calea și învățătura Domnului Isus Hristos exprimată în rugăciune. Iar cine nu are Duhul lui Dumnezeu nu este al Lui și nu va fi mântuit. Să nu se înșele nimeni, ci mai bine fiecare să ia seama la cuvântul Scripturii care zice:

Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Romani 8:9)

Iar dacă avem Duhul Sfânt în noi, El ne călăuzește în viața de zi cu zi și tot El mijlocește pentru noi în rugăciunile noastre, cum este scris:

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. (Romani 8:26-27)

În abordarea acestui subiect se mai face necesar și răspunsul la întrebarea…

Cine sunt sfinții?

Cuvântul tradus în limba română cu „sfânt” este grecescul αγιος (HAGIOS) care înseamnă separat, despărțit de condiția și folosința obișnuită, dedicat. În Noul Testament toți creștinii născuți din nou, care au intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos și au primit Duhul Sfânt sunt numiți sfinți. Chiar dacă nu este folosită expresia aceasta, totuși în Noul Testament suntem învățați…

Cum să-i cinstim pe sfinți

Dar nu pe cei adormiți, ci pe cei care trăiesc acum în trup și sunt în orașul nostru, în țara noastră sau oriunde în alte locuri din lumea întreagă. Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Roma:

Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. (Romani 12:13)

Apoi, tot în aceeași epistolă către Romani, mai spre încheiere a scris:

Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. (Romani 15:25-26)

Iată un fel de a-i cinsti pe sfinți. Să te îngrijești de nevoile lor și să-i ajuți atunci când sunt în nevoie, căci noi, toți creștinii, adică toți sfinții, facem parte din trupul lui Hristos și suntem mădulare unii altora. De aceea, trebuie să ne slujim unii altora cu darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu și să simțim unii cu alții. Iată ce a mai scris apostolul Pavel către creștinii din orașul Efes:

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. (Efeseni 6:18-20)

Pavel nu s-a scos pe sine în evidență, ci s-a pus în rând cu toți sfinții care trăiau atunci împreună cu el. Ba mai mult, chiar a spus despre sine că este „cel mai neînsemnat dintre toți sfinții” (Efeseni 3:8). Totuși, el i-a îndemnat pe sfinții care sunt în viață să se roage unii pentru alții și pentru el tot și anume, ca să vestească cu îndrăzneală taina Evangheliei printre neamuri.  Richard Wurbrand povestea cum o nepoțică de a lui într-o seară a început să se roage pentru Pavel ca să propovăduiască cu îndrăzneală Evanghelia. Pastorul Wurbrand a așteptat să se încheie rugăciunea și apoi i-a explicat fetiței că apostolul Pavel demult a plecat la Domnul și nu mai este nevoie să se roage pentru el, la care ea i-a zis: „Dar de ce scrie aici să ne rugăm pentru el? De ce nu a scris să ne rugăm numai până ce va muri el?” Așa a gândit fetița care era copil mic, dar Biblia ne spune să lăsăm lucrurile copilărești și să fim oameni maturi. (1 Corinteni 13:11)

Atenție la erezii

Citiți cu atenție această rugăciune către toți sfinții practicată în Biserica Ortodoxă:

O, Preafericitilor Parinti, implinitorii Voii lui Dumnezeu, Sfintilor Toti, cei care ati castigat mostenirea vesnicilor bunatati, primiti aceasta cantare a noastra de lauda si prin rugaciunile voastre cele bineplacute si primite de Dumnezeu, cereti noua iertarea pacatelor si izbavirea de chinurile cele vesnice. Preasfintilor Parinti, va rugam ajutati-ne sa ne mantuim sufletele. Indrumati-ne pe calea cea buna, spre Imparatia Cerurilor si ajutati-ne sa iesim biruitori in lupta cu ispitele, cu vicleanul intunecat. Ajutati-ne sa fim tari in credinta si smerindu-ne sa putem sa ne inaltam sufletele la rugaciune. Intariti de voi sa devenim curati si placuti Bunului Dumnezeu, iar la plecarea din aceasta viata sa venim si noi alaturi de voi si de toti locuitorii Raiului, sa cantam Preasfintei Treimi: Osana! Va multumim ca sunteti grabnic ajutatori, atunci cand, in rugaciune, va cerem ajutorul. Amin!

Pentru ce trebuie să implori sfinții plecați la Domnul să ceară iertarea păcatelor tale? Oare nu este Domnul Isus Mântuitorul tuturor oamenilor? Nu este El viu și același ieri, azi și în veci? Nu este El gata să asculte orice păcătos care vine la El cu pocăință? Nu este Domnul Isus unicul mijlocitor între oameni și Dumnezeu? Nu este oare o necinstire a Lui când Îl nesocotești și apelezi la alții să facă slujba care este doar a Lui? A apela la sfinți să te ajute să-ți mântui sufletul, să ieși biruitor în lupta cu ispitele și alte lucruri ca acestea înseamnă a-L da într-o parte pe Domnul Isus și a nu mai privi la El ca și Mântuitor și unicul Mijlocitor între Dumnezeu și oameni.

Sfinții adevărați nu acceptă închinare omenească

Când au venit Pavel și Barnaba să predice Evanghelia la Listra s-a întâmplat acest eveniment:

În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat: „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă. (Fapte 14:8-18)

Vedeți? Nici Pavel, nici Barnaba nu au acceptat închinare lor sub nici o formă. Ba mai mult, ei s-au îngrozit când au văzut ce vor să facă păgânii. Știu că îmi va reproșa cineva din cititori și va spune că ei au respins închinarea, pentru că erau priviți ca zei păgâni și nu sfinți ai lui Hristos. Dar, dragă cititor, ia bine seama că Pavel le-a zis că el și Barnaba sunt oameni de aceeași fire cu ei, cu cei din mulțime și le-a atras atenția la Dumnezeu spre care au direcționat închinarea lor. Așa trebuie să facem și noi și așa au făcut toți sfinții adevărați din toate veacurile.

Cei mai mulți îi necinstesc pe sfinți

Mă aflam la un centru de tratament în ajunul sărbătorii Anului Nou după stil vechi. Biserica Ortodoxă din Moldova sărbătorește atunci pe Sf. Vasile cel Mare. În seara aceea a fost imposibil de dormit, pentru că în camerele din jur și la un etaj și la altul era un chef și beții de aveai impresia că se dărâmă clădirea. Aceasta, cică, îl cinsteau pe Sf. Vasile cel Mare. De-ar învia Sf. Vasile să vadă ce porcării și desfrâu făceau acești pretinși creștini, am impresia că ar mai muri bietul odată de inimă văzând cum este necinstit de ei și ce chefuri păgâne se fac în amintirea lui. Într-o altă seară, la mai puțin de o săptămână, chiar în camera care era deasupra noastră se făcea din nou un chef că mai săreau lămpile și cădea podul. Când am mers să-i rog să facă liniște, au ieșit mai mulți bărbați beți criță în coridor și mi-au zis că ei sărbătoresc pe Sf. Ion, căci așa îi cheamă și că ei tot sunt credincioși. În cameră erau femei bete, sticle multe de vin, dansuri și chef păgânesc. Așa îl necinsteau ei pe Sf. Ion sub pretext că îl cinstesc. Am fost și eu curios să văd pe care Sf. Ion îl necinsteau și când am verificat calendarul ortodox, acolo nu era nimeni care să aibă acest nume și să fie pomenit la acea dată.

Îndem pe cititorul acestui articol să-și îndrepte privirile la Domnul Isus Hristos, singurul care poate mijloci între el și Dumnezeu. Credeți din toată inima în El și luați azi hotărârea să urmați în totul învățătura Lui așa cum este scrisă pe paginile Noului Testament. Încetați să mai urmați învățături păgâne ai căror predicatori încearcă să le îmbrace în haine creștinești. Credeți din toată inima în Domnul Isus Hristos și alipiți-vă de biserica sfinților adevărați, a celor născuți din nou, care au Duhul Sfânt și care urmează cu scumpătate calea mântuirii așa cum a fost lăsată pe paginile Sfintelor Scripturi. Așa să vă ajute Dumnezeu.