Cinstește-i pe mai marii tăi

A oferi cinste în zilele noastre este o calitate tot mai rară. Oamenii nu sunt învățați că cei mai mari trebuie respectați și cinstiți. Îmi aduc aminte de anii copilăriei noastre cum eram învățați că trebuie să respectăm anii celor din jurul nostru. Îmi mai aduc aminte că am fost învățat că celor mai în vârstă trebuie să le ofer întâietate, iar dacă mai au și o poziție înaltă în care își fac cinstit munca trebuia să le oferim o cinste îndoită. Au trecut acei ani când bunul simț în raport cu semenii noștri mai învârstă era o calitate sacră. Trăim vremuri când a-i cinsti pe cineva este un chin, și ce e mai trist că și mulți creștini nu îi mai privesc bine pe cei ce se trudesc între ei. Apostolul Pavel le-a spus creștinilor din orașul Tesalonic că trebuie să îi prețuim mult în dragoste din pricina lucrării lor. Cuvântul “a prețui” înseamnă a da valoare corectă care reflectă o cunoaștere adevărată a unei persoane și a lucrării care o face. Apostolul Pavel ne îndeamnă să acordăm “foarte mult în dragoste” această prețuire. Darul dragostei dovedește că suntem ucenicii Domnului Isus, ne iubim unii pe alții și această dragoste se manifestă în multe feluri. A le acorda atenție, a te interesa de nevoile lor și în măsura în care poți, ajută.

Nu știu câți dintre noi au un obicei frumos de a-și prețui mai marii lor mai mult decât un simplu salut. Un slujitor bun este o comoară pentru fiecare comunitate creștină. Iar atunci când creștinii își arată aprecierea față de slujitorul lor, atunci acesta va rămâne mult încurajat și va putea zbura din nou în lucrarea la care a fost chemat de Dumnezeu. Cu sau fără aprecieri un slujitor matur își va face chemarea, dar dacă cei cărora le slujește vor aplica cele spuse de Pavel, cu siguranță că vor rămâne mult încurajați. Greu înțelegem cât de anevoios le vine slujitorilor noștri, celor care ne învață Sfintele Scripturi să slujească cu bucurie atunci când munca lor este desconsiderată doar pentru “vina” de a învața pe alții Scripturile. Procedând astfel, noi suntem la fel ca și ceilalți care nu văd nici o valoare în pastorii, liderii și alți slujitori care se confruntă cu mari lipse doar ca să desăvârșească pe sfinți. De multe ori suntem la fel ca lumea care crede că dacă nu lucrezi în felul în care o fac ei, atunci noi suntem cei care pierdem timp în zadar. Dar același apostol Pavel la instruit pe Timotei că “prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu propovăduirea și cu învățătura pe care o dau altora”.

Atunci când privești bine pe cei ce se ostenesc, de fapt recunoști lucrarea lor. Cei care sfătuiesc, cârmuiesc, sunt aceia care stau înaintea noastră, li s-a încredințat această lucrare pentru ca ei să o poată face cu bucurie. Să recunoaștem lucrarea lor prin rugăciunile care le înălțăm pentru ei și dragostea care arătăm.

A-i cinsti pe cei care te zidesc în Cuvânt și care își pun viața în joc doar pentru a duce vestea Evangheliei în locuri dificile și cu oameni ostili, arată cât de mult îl iubești pe Dumnezeu. Puțini, prea puțini sunt cei care într-adevăr au parte de cinste din partea bisericilor lor, cei mai mulți din păcate cu durere în inima își fac slujba. Recent am vorbit cu un slujitor care după fiecare servici al bisericii este vorbit de rău și blamat de ce nu se duce undeva să își câștige o bucată de pâine după exemplu altora din biserică? Nu ar trebuie să fie așa, pentru cei care și-au ales această slujbă, au ales-o pentru că este cea mai nobilă dintre toate. Tocmai de aceea alege să ai grijă de mai marii tăi. Mai mult decât atât este o lege duhovnicească descrisă la Galateni.

Dumnezeu să ne ajute să cinstim pe mai marii noștri, astfel vom lăsa o pildă de urmat și pentru alții.