Cine poate urma pe Isus fără îndoieli sau care este efectul lucrării Domnului Isus în viaţa credincioşilor?

Întebare:

Răspundeți-mi, vă rog la așa întrebare: Este ușor acum să crezi în Domnul Iisus Hristos? Au trecut deja 2000 de ani după ce Domnul a fost răstignit. Acum răspundeţi-mi la altă întrebare: Dacă ar fi fost acum să fim martorii timpului lui Hristos sau, de exemplu, să trăim in timpul când a trăit Domnul Iisus, cine îmi dă 100% că ar fi urmat pe Iisus Hristos fără să aibă îndoieli?

Evangheliile ne relatează că cei care îl urmau pe Domnul Isus erau foarte mulţi. Doar că cei mai mulţi dintre ei Îl urmau din interese personale (Ioan 6:26). De aceea, Isus se ascundea de ei. Dar chiar şi cei care au crezut şi au cunoscut că Isus este Hristosul, nu au fost în stare să-L urmeze până la moarte. Apostolul Petru era hotărât sincer să-şi dea şi viaţa pentru Domnul Isus (Ioan 13:37), şi totuşi, el s-a lepădat de trei ori de Domnul! Unii cred că Petru a fost un laş, dar, totuşi, spre deosebire de ceilalţi ucenici, el a avut curajul să-L urmeze pe Domnul Isus în curtea socrului Marelui Preot, pe când ceilalţi ucenici L-au părăsit.

Dacă ne uităm la istoria poporului Israel, la felul cum a fost încheiat Vechiul Legământ, vom vedea că înainte de a fi încheiat acest legământ, poporul de trei ori a zis că vor face tot ce a zis Domnul (Exod 19:8, 24:3, 7). Poporului i-au plăcut legile şi poruncile lui Dumnezeu şi au dorit din inimă să trăiască după aceste porunci. Totuşi, istoria ne arată că poporul Israel a fost din totdeauna un popor răzvrătit şi neascultător de Dumnezeu. De ce, cu toate că le-a plăcut Legea lui Dumnezeu, ei nu au păzit-o şi au nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu?

Răspunsul îl găsim la Romani 8:3: firea pământească făcea Legea fără putere. În capitolul 7 apostolul Pavel scrie:

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! (Romani 7:18-19)

Şi Pavel ajunge la concluzia:

Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. (Romani 7:21)

Pavel, ca şi noi toţi, a realizat că în om lucrează această lege sau legitate a păcatului (la fel cum lucrează şi legea atracţiei universale: un obiect aruncat în sus, numaidecât va cădea jos).

De ce se întâmplă aşa? La Romani capitolul 5 apostolul Pavel arată că prin păcatul lui Adam a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea. Prin înşelăciune Diavolul şi-a câştigat lumea pentru sine (el şi-a dorit sa fie ca Dumnezeu) şi toţi oamenii au ajuns sub stăpânirea lui (Efeseni 2:1, Matei 4:9).

Domnul Isus a venit ca să ne răscumpere de sub puterea Satanei şi a întunericului. Prin lucrarea săvârşită de Domnul Isus (prin moartea, învierea şi înălţarea Lui la cer) noi am fost:

1. răscumpăraţi de sub puterea Diavoului şi plata a fost sângele Domnului Isus vărsat pe cruce – doctrina răscumpărării.

2. am fost împăcaţi cu Dumnezeu. Prin moartea Sa pe cruce Domnul Isus a plătit preţul pentru păcatele noastre săvârşite în trecut şi în felul acesta a putut fi înlăturat păcatul care ne despărţea – doctrina ispăşirii.

3. justificaţi înaintea lui Dumnezeu: fiindcă plata pentru păcatele noastre a fost plătită, noi suntem găsiţi fără vină înaintea lui Dumnezeu – doctrina justificării.

4. făcuţi neprihăniţi – după înălţarea Domnului Isus la cer, am putut primi Duhul promis de Dumnezeu, ca să putem trăi o viaţă fără păcat, chiar dacă continuăm să trăim într-o fire păcătoasă. – doctrina imputării (nouă ne-a fost imputată sau atribuită neprihănirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt).

Ca să înţelegeţi mai bine lucrarea Domnului Isus în viaţa omului, urmăriţi comportamentul lui Petru până la ziua Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste cei ce credeau în Numele Domnului Isus, şi după pogorârea Duhului Sfânt.

Vreau să închei acest articol cu următoarele versete din Biblie:

Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.  Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpîniri. În El aţi fost tãiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti,  fiind îngropaţi împreunã cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreunã cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreunã cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.  A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.  A desbrăcat domniile şi stăpînirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. (Coloseni 2:8-15).