Este Dumnezeu creatorul răului?

Toți ne întrebăm de ce există atâta rău în lume. Cine a creat răul dacă a fost creat? Dacă Dumnezeu a creat lumea este El și creatorul răului? În acest articol  vin acum să răspund la următoarea întrebare care mi-a fost pusă de un cititor al portalului.

De ce Dumnezeu a creat răul şi iadul?

răulAm crezut la început că voi putea da răspunsul într-un singur articol, dar întrebarea este prea largă. Astăzi invit cititorul să privim în primele două capitole ale cărţii Genesa şi să urmărim orice menţionare a cuvintelor rău şi bine şi ce spune şi face Dumnezeu cu privire la aceste noţiuni.

Toată creaţia lui Dumnezeu este bună

Cartea Genesa este cartea tuturor începuturilor şi deci, a originilor. În capitolul 1 al cărţii, pentru prima dată apare cuvântul “bun” după descrierea zilei a treia a Creaţiei.

Apoi Dumnezeu a zis: “Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţa, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. (Genesa 1:11-12)

Fraza “Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun” sau că “erau bune” se va repeta în continuare la sfârşitul descrierii fiecărei zile a Creaţiei, iar la încheiere…

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. (Genesa 1:31)

Dumnezeu defineşte ce este binele şi răul

Capitolul 2 al cărţii Genesa ne relatează detalii cu privire la aşezarea omului de către Dumnezeu în grădina Edenului şi despre crearea femeii. Când descrie grădina Edenului, Cuvântul lui Dumnezeu spune:

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Genesa 2:9)

Vreau să atrag atenţia cititorului că acest verset NU spune că Dumnezeu este creatorul răului, ci faptul că El a făcut să răsară în grădina Edenului pomul a cărui rod deschide ochii la cunoaşterea diferenţei între bine şi rău. Acest verset mai degrabă ne arată că Dumnezeu este Cel care defineşte ce este bine şi ce este rău. Cu părere de rău, oamenii azi îşi fac definiţiile lor şi numesc rău ceea ce este bine, iar binele îl concep ca şi rău.

Dumnezeu respectă dreptul omului la alegere

Fără îndoială, că va întreba cineva, de ce atunci a plasat Dumnezeu acest pom în grădina Edenului, de ce i-a oferit omului această posibilitate să cunoască şi răul? Pentru că Dumnezeu respectă personalitatea omului care “a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Cel Prea Înalt respectă dreptul omului la alegere şi vrea să aibă o relaţie cu cei care ALEG să trăiască în ascultare de El. Aceasta este cea mai mare deosebire dintre tot ce este viu şi om. Omul a fost înzestrat cu capacitatea de a alege şi Dumnezeu nici odată nu ne lipseşte de ea. Doar un lucru este important să nu uităm, că toate alegerile aduc după sine binecuvântări sau consecinţe.

Dumnezeu l-a avertizat pe om despre pericolul cunoaşterii răului

După ce l-a aşezat în grădina Edenului, Dumnezeu a dat această poruncă omului:

Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grărdină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. (Genesa 2:16-17)

Din momentul în care a primit această poruncă, omul a fost pus în faţa unei alegeri, să rămână într-o părtăşie cu Dumnezeu, ori să moară. Cunoaşterea răului aduce după sine moartea, sau despărţire de Dumnezeu. Cu părere de rău, la foarte scurt timp, omul a ajuns să cunoască răul şi noi toţi experimentăm consecinţele acestei cunoaşteri.

Dumnezeu le face bine oamenilor

Imediat după ce le-a dat această poruncă, următorul verset spune:

Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Genesa 2:18 )

Când omul nici măcar nu ştia şi nu era conştient de nevoia sa, Dumnezeu a văzut-o şi a venit să i-o împlinească. Astfel a fost creată femeia. Şi după căderea în păcat a primilor oameni, Dumnezeu a continuat să le facă bine şi până azi aşa face cu fiecare din noi. În predica de pe munte, Domnul Isus Hristos a spus:

El face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Evanghelia după Matei 5:45)

În bunătatea care o arată faţă de toţi oamenii, Dumnezeu urmăreşte un scop – mântuirea noastră, aşa cum spune în Epistola către Romani când zice:

Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu. (Romani 2:4-5)

Vă invită mânie să reveniţi pe acest portal ca să vedem împreună, în baza capitoluli 3 din cartea Genesa,cum a ajuns omul să cunoască răul şi care au fost consecinţele acestei cunoaşteri.

Articole recomandate: