Trăim într-o lume plină de conflicte, de răscoale sociale și de multă nedreptate. Suntem martori când o țară mai puternică aplică arma șantajului împotriva altei țări. Și tot de multe ori creștinii sunt cuprinși în mijlocul acestor evenimente. Ei, care “cât ține de ei sunt chemați să trăiască în pace cu toți oamenii”, ei, care “sunt chemați să propăvăduiască slujba împăcării”, au menirea de a lua decizii, care uneori nu sunt ușoare. Văzând situația aprinsă din țara vecină, m-am întrebat și eu care este relația în aceste zile dintre creștinii evanghelici din Crimeea și cei din restul Ucrainei? Apoi care este relația dintre creștinii din Federația Rusă și cei din Ucraina? Dar ca să nu merg mai departe am avut și noi astfel de situații când tot din cauza politicii creștinii din țara noastră au fost puși pe baricade opuse și aici mă refer la conflictul armat din Transnistria.
Din păcate, ceea ce vedem în aceste zile nu sunt cazuri unice. Istoria ne-a mai prezentat cazuri similare, de aceea trebuie să privim la ele și să învățăm din ele. Dar mai întâi de toate trebuie să pornim de la premisa că fiecare creștin Îl reprezintă pe Domnul Isus Hristos în gândire, vorbire și comportament. Și dacă privim în Biblie, chiar pe timpurile Mântuitorului, țara Sa de origine era sub stăpânirea unei alte țări, mult mai mari și puternic militar. Și să nu credeți că evreii nu își iubeau pământul și posesiunile? Dar Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii săi, dar și mulțimile care asistau la învățăturile Sale “să-și iubească aproapele său ca pe sine însuși, să fie blânzi, împăciuitori, milostivi, cu inima curată”, indiferent că era roman, samaritean sau grec, pentru că cei care își zic creștini trebuie să fie lumina lumii. Și oricât de puternice nu ar fi dorințele noastre patriotice, trebuie să privim fiecare situație ca pe o nouă oportunitate pe care ne-o dă Dumnezeu de a face bine la oameni, pentru că schimbări politice, sociale, economice, intelectuale sau religioase au fost, sunt și vor fi până la sfârșitul acestei lumi. Și Dumnezeu dă aceste oportunități. Și aici mă gândesc la câteva beneficii pe care le-am văzut pentru creștini atunci când un popor l-a cucerit pe altul sau se afla deja sub dominație străină.
De exemplu, cândva fostul regat puternic al Suediei anilor 1523 era sub dominația țării vecine, Danemarca. În Suedia nu era nici o traducere a Noului Testament, dar în timpul acestei dominații un Olav Petri a început să traducă Noul Testament în limba acestei țări scandinave. Acest om a distribuit Noul Testament poporului și, prin urmare, în scurt timp s-a produs o mare trezire spirituală în Suedia. Din Suedia reforma s-a extins în Finlanda care și ea era sub stăpânire străină. Cuvântul lui Dumnezeu a fost tradus și în limba acestei țări.
Să nu uităm că bisericile în Statele Unite, care erau sub stăpânirea Angliei, s-au plantat tot în urma unei situații a unei țări asupra unor teritorii străine. Prin urmare, chiar dacă un popor stăpânea peste altul, oamenii care au căutat să facă voia lui Dumnezeu au adus schimbarea în societățile în care trăiau.
Acum vreau să ne întoarcem la spațiul nostru, care a avut atât de mult de suferit în urma multor înțelegeri dintre alte țări mai puternice. Să ne amintim de anul 1940 când Germania a rupt Transilvania de Nord și a încorporat-o în componența Ungariei. În această situație bisericile baptiste au păstrat legătura între ele, au continuat cu o mai mare putere lucrarea misionară, au tradus și au tipărit cărți creștine. Interesant este faptul că doar peste 2 ani de la trecerea unui teritoriu românesc în componența altei țări, se oficiau botezuri nou-testamentale mixte, maghiar și românesc în aceeași apă, în același timp. Până acolo că și congresele se făceau împreună. Au lăsat la o parte orice prejudecată, orice ură, orice hotar impus de oameni și creștinii au ales să Îl slujească mai departe pe un Dumnezeu fără hotar, pentru că au știut să folosească libertatea religioasă la putere maximă. Și acesta este doar un exemplu. După ce Basarabia a trecut în componența Uniunii Sovietice, creștinii chiar dacă au fost persecutați, defăimați sau chiar uciși, nu au încetat să fie sare și lumină așa cum le-a poruncit Mântuitorul.
Acum avem vremuri când libertatea religioasă ne este garantată, prin legea supremă a țării, prin urmare să folosim această posibilitate să spunem oamenilor că cea mai corectă politică a dus-o Domnul Isus Hristos. Și politica Sa era simplă și îndreptată direct câtre oameni, pentru că ei sunt valoarea supremă. Așa să ne ajute și pe noi Dumnezeu, indiferent de imprejurări, să slujim oamenilor.