Cerşetor de suflete

Un păstor ce n-avea oi
Trecea timid si ginditor,
Rătăcea neobservat printre voi,
Copleşit de un mioritic dor.

Cu toiagul înflorit al lui Aaron,
Stropit pe faţa cu sânge de faraon,
Se uita în ochii fiecărui cavou
Şi striga în şoaptă fără ecou.

Voi ovine cu colţi de lupi,
Ce sfâşiaţi iarba ca pe un trup?
Muşcaţi din Mine, nimic nu jertfiţi,
Intraţi în Mine, ca să trăiţi!

Fiarele cu lână albă
S-au năpustit- alene, rugumând iarbă.
Dar vocea păstorului ca un ecou,
Striga în şoaptă, pentru orice cavou.