Cum să-i abordezi pe oamenii care îți solicită ajutor financiar prin intermediul rețelelor de socializare?

Pentru că în dorința mea să duc Evanghelia lui Hristos la cât mai mulți oameni fac uz pe cât pot de rețelele de socializare, bineînțeles că primesc și multe solicitări de ajutor financiar. În acest articol voi împărtăși câteva principii de care mă conduc eu când primesc astfel de solicitări.

În Epistola lui Iacov este scris astfel:

Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27)

Aici spune că trebuie să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și acest principiu poate fi aplicat cu privire la fiecare persoană care ne solicită ajutorul și implicarea noastră în viața lor. A cerceta înseamnă a căuta să înțelegi bine problema, a pune întrebări, a face investigațiile necesare ca să fii sigur că ai oferit ajutorul cel mai bun. De multe ori am observat că cei care solicită bani au nevoi mult mai importante decât bani și uneori chiar le putem face rău oferindu-le bani. Să zicem, a venit un tânăr să-mi ceară o sumă mare de bani zicând că are probleme, că nu se poate aranja la serviciu etc. Când l-am chemat și i-am pus mai multe întrebări, am văzut că problema era cu totul alta: el era un lenos, nu dorea să se angajeze nicăieri și dacă i-aș fi dat bani, l-aș fi incurajat în atitudinea aceasta a lui rea. Cea mai mare nevoie a lui atunci era să-i dau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu și să-l îndemn să se aranjeze la serviciu, la orice serviciu va găsi, să nu aleagă acum și, când va găsi serviciu, să fie credincios și să lucreze cu hărnicie, ca să nu dezamăgească pe nimeni și să nu fie din nou concediat și să stea fără muncă și fără bani. Sper că a urmat sfatul.

Altădată eram cu copiii mei în parc după biserică. Pe alee venea o țigancă cu mulți copii murdari în jurul ei și când se apropia de cineva oamenii se fereau de ea. Am așteptat să vină la noi și mi-a cerut să ne ghicească în palma mâinii ca să-i dăm ceva bani. Eu i-am spus că nu accept să mi se ghicească, pentru că acesta este un lucru urât înaintea lui Dumnezeu, dar vreau să o ajut cu bani numai să-mi spună pentru ce îi trebuie banii. Ea mi-a spus că are nevoie să-și hrănească copiii și din întrebare în întrebare (așa o cercetam în necazurile ei…) am aflat că a fost dată în căsătorie de părinții ei la vârsta de 13 ani și că soțul o abuza în toate privințele și acum a fost lăsată cu mulți copii în stradă fără susținere și locuia în canalizare. Curgeau lacrimile râu de pe ea când îmi povestea aceasta și am văzut că nu erau minciuni. Copiii stăteau toți lipiți de fusta ei și priveau și ei cu disperare. După ce a spus istoria ei, mi-a mulțumit că am întrebat-o și am ascultat-o și a plecat. Eu i-am strigat din urmă să ia banii care i-am promis, dar ea s-a întors spre mine și a spus că nu are nevoie de niciun ban de la mine. Eu am ajuns-o totuși din urmă și am insistat ca să mănânce cu copiii în cafeneaua care era acolo alături. Nevoia acelei femei erau banii ca să-și poată hrăni copiii, dar și mai mare nevoie avea de cineva care să o asculte și să-i arate milă și înțelegere. Am uitat să spun că chiar acolo în mijlocul parcului am luat-o de mână pe ea și pe copilașii ei și m-am rugat pentru ei și le-am făcut invitația la biserică.

Deci, când primești solicitare prin intermediul rețelelor de socializare este important să pui întrebări, să afli care este situația și să ajuți. Având în vedere că distanțele sunt mari și oamenii din orice loc al pământului te pot contacta prin intermediul rețelelor de socializare, este mai greu să verifici dacă așa este situația cum ți se prezintă. Este greu, dar nu imposibil. Eu când primesc solicitări îi îndrept pe oameni la biserica baptistă sau orice altă biserică evanghelică din localitatea lor ca să prezinte situația și pastorului și apoi să-mi dea contactele pastorului ca să putem lua legătura cu el și să văd cum îi putem ajuta. Cînd le cer aceasta, mulți din cei care solicită ajutor nu mai răspund sau dacă merg la biserică și pastorii cercetează situația descoperă că lucrurile nu stau întocmai cum au fost prezentate. Dar sunt și cazuri când se adeverește situația și trebuie să ne implicăm să ajutăm.

În Epistola către Galateni este scris astfel:

Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă. (Galateni 6:6-10)

Aici este fixată ordinea priorității conform căreia un creștin se va implica în viețile altora. În primul rând trebuie să poarte grija celui care îi oferă învățătură în Cuvânt și să-i facă totdeauna parte din toate bunurile lui. Puțini sunt cei care fac aceasta, dar toți sunt binecuvântați de Dumnezeu, pentru că ei seamănă în Duhul și astfel iau parte la înaintarea Evangheliei.

Următorii în lista prioritățiii sunt frații în credință. Pe ei trebuie să-i ajutăm când avem prilej, adică posibilitate. Și dacă vine un frate în credință și un necredincios să ne solicite ajutorul, Dumnezeu ne învață să dăm prioritate fratelui în credință dacă nu putem să ajutăm pe ambii. Dar cât avem prilej, să ajutăm pe oricine are nevoie. Exact același principiu se aplică și pe rețelele de socializare. Dacă primești învățătură în Cuvânt pe această cale, fă parte din bunurile tale celui care te învață. Iar când oamenii apelează la ajutorul tău, dacă ai prilej, fă bine la toți, dar mai ales fraților în credință.

Nu trebuie să te simți vinovat pentru ceea ce nu ai posibilitate și capacitate să oferi. Noi suntem oameni și suntem limitați. Numai Dumnezeu poate împlini toate nevoile. Dar, atât timp cât ai posibilitate, nu-ți închide inima, căci este scris:

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, în orice ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. (1 Ioan 3:16-20)

Ai grijă și seamănă totdeauna în Duhul ca să seceri din Duhul viața veșnică.