Cele mai frecvente greșeli de acord în limba română

În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.

Cuvântul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un pronume — se numește donorul sau sursa acordului, iar cel care își schimbă forma în urma acordului este receptorul sau ținta

Acordul se produce unidirecțional, de la donor la receptor, adică de obicei de la cuvântul care deține poziția regentă la cuvantul aflat în poziție subordonată. Iată cele mai des întâlnite greșeli de acord în limba română.

 

     1. Acordul subiectului cu predicatul

      a. Acord conceptual – predicatul nu se modifică în raport cu trăsăturile subiectului. (Acordul se face la singular, deși subiectul are formă de plural.)

     Exemplu: Rădenii Vechi este în raionul Ungheni. 

     b. Acordul după înțeles – apare în construcții partitive. Deși forma subiectului gramatical este de singular, subiectul logic este un plural. 

     Exemplu: O parte din echipă au jucat bine. Majoritatea oaspeților au sosit.

     c. Acordul prin atracție – se produce când donorul nu este cuvântul regent, ci un alt cuvânt aflat în apropiere.  

     Exemplu: Tema dezbaterii erau pensiile. 

     Alte exemple:

     „Steaua se chema „Pelin” şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.”

(Apocalipsa 8:11)

 

     2. Acordul substantivului cu adjectivul

Adjectivul este partea de vorbire care arată însușirea unui obiect și care însoțește și determină un substantiv. El se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

Exemplu: 

a) genul masculin: – băiat frumos, băieți frumoși 

                            – a / al / ai / ale băiatului frumos, a / al / ai / ale băieților frumoși

                           – pe băiatul frumos, pe băieții frumoși

b) genul feminin: – fată frumoasă, fete frumoase

                           – a / al / ai / ale fetei frumoase, a / al / ai / ale fetelor frumoase

                           – pe fata frumoasă, pe fetele frumoase. 

Alte exemple:

„El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său, căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură și plăcută la vedere.” (Estera 2:7)

 

     3. A, AL, AI, ALE cui?

Deseori, acordul articolului posesiv genitival este realizat greșit atât în vorbire, cât și în scriere. Regula este simplă: articolul posesiv genitival se acordă în gen și număr cu obiectul posedat, și nu cu posesorul.

Exemplu:

cartea cea voluminoasă a băiatului (nu al băiatului)

copilul minune al muzicii clasice (nu a muzicii clasice)

pomii cei bogați ai livezii (nu a livezii) 

revistele cele interesante ale fetei (nu a fetei)

Normele limbii literare recomandă reluarea articolului atunci când sunt enumerați mai mulți termeni care se află în cazul genitiv:

Greșit: părerile scenaristului, regizorului și presei 

Corect: părerile scenaristului, ale regizorului și ale presei 

Excepție sunt genitivele care fac parte dintr-un tot întreg: Ministerul Educației și Cercetării, Direcția Generală a Apelor, Pădurilor și Mediului etc.

Alte exemple:

Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” (Geneza 11:4)

 

4. Pronumele relativ CARE – cu sau fără prepoziția PE?

O altă greșeală gramaticală frecventă, mai ales în vorbire, este utilizarea pronumelui relativ care, cu rol de complement direct, fără prepoziția specifică acestei funcții sintactice și cazului acuzativ pe

Greșit: mașina care am cumpărat-o, copiii care i-am văzut, cartea care o citesc etc. 

Corect: mașina PE care am cumpărat-o, copiii PE care i-am văzut, cartea PE care

            citesc etc. 

Comparați:

Eu citesc o carte interesantă. Cartea pe care o citesc este interesanță.

Eu citesc cartea care mi-a fost dăruită de către prietena mea. Citesc cartea pe care mi-a dăruit-o prietena mea.

Alte exemple:

„În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.” (Geneza 2:3)

 

5. DECÂT vs. NUMAI

Deși ambele adverbe indică restricția, ele nu sunt sinonime totale. Adverbul numai se folosește doar în construcții afirmative (având el un sens negativ), iar decât – în construcții negative, cu același rol semantic. 

Greșit: Am decât cinci lei. Nu am numai cinci lei.

Corect: Am numai cinci lei. Nu am decât cinci lei.

Alte exemple:

„Au plecat și au chemat pe străjerii de la poarta cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra sirienilor și iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legați și măgari legați și corturile așa cum erau.”

(2 Împărați 7:10)

 

6. NOU-NĂSCUȚI vs. NOI-NĂSCUȚI

Acest cuvânt, cu toate formele sale declinate, este compus dintr-un adverb de mod și un adjectiv. Totuși, acest adverb (nou, cu sensul de „(de) curând, recent”) este perceput ca un adjectiv, de aici și tendința de realizare a acordului.

Greșit: noi-născuți, noi-născute, a noilor-născuți, a noilor-născute           

Corect: nou-născut, nou-născuți, a nou-născuților

             nou-născută, nou-născute, a nou-născutelor   

Alte exemple:

„Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.” (Geneza 21:2-3)

 

7. M-A LUAT vs. M-AU LUAT

    MI-A LUAT vs. MI-AU LUAT 

Pronumele personale în acuzativ (pe cine?) și dativ (cui?) neaccentuate se unesc întotdeauna prin cratimă cu verbul auxiliar. Pronumele se acordă cu persoana care suferă acțiunea, iar verbul auxiliar – cu agentul acțiunii.

Exemplu:

Această noutate m-a luat prin surprindere.

Noutățile m-au luat prin surprindere.

Sora mea mi-a luat un cadou frumos de ziua mea de naștere.

Părinții mei mi-au luat un cadou frumos de ziua mea de naștere.

Alte exemple:

Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.”

(Faptele Apostolilor 22:11)

După cum am văzut din exemplele aduse mai sus, este foarte important să cunoaștem cum să efectuăm corect acordul, astfel încât să avem o vorbire coerentă. În articolul următor, vom vorbi despre figurile de stil și vom urmări modul în care ele adaugă expresivitate și intensitate textului.