Cel născut din nou nu este judecat

cel ce crede în Numele lui Isus Hristos, adica cel născut din nou nu este judecat Continuare la articolul „Naşterea din nou”.  Cel născut din nou nu este judecat – aceasta voi explica în acest articol!

După ce Domnul Isus îi explică lui Nicodim ce este naşterea din nou şi cum poate un om să se nască din nou, continuă în felul următor:

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:17-21)

Din acest text vedem că cel care crede, adică cel născut din nou nu este judecat. De fapt, scopul cu care a venit Domnul Isus în lume a fost ca să moară pentru păcatele noastre aşa ca noi să fim izbăviţi de vina păcatului şi respectiv de judecata de apoi. Aici vedem bine analogia cu şarpele în pustie: noi toţi am meritat moartea, fiindcă, după cum scrie apostolul Pavel la Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” şi la Romani 6:23 „plata păcatului este moartea”. Dar Dumnezeu în dragostea Lui mare pentru lume (Ioan 3:16), a înălţat pe Fiul Său pe cruce ca oricine crede în Numele Lui (că este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu) să nu fie pedepsit pentru păcate, ci să aibă viaţa veşnică. De ce a trebuit ca Dumnezeu să vină în trup pe pământ şi să moară pe cruce pentru ca noi să fim mântuiţi? Răspunsul Îl găsim la Romani 3:26

„…pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.”

Astfel, prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu a rămas neprihănit (drept) aşa în cât a pedepsit păcatul, şi totuşi a dat viaţă veşnică seminţei lui Avraam, (Romani 4:16), după cum făgăduise lui Avraam. Dar este important de menţionat că Domnul Isus n-a purtat doar pedeapsa pentru păcatele celor credincioşi, El a purtat păcatele întregii omeniri după cum este scris la Ioan 1:29 „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” şi la 1 Ioan 2:2 „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Deci, Domnul Isus a plătit plata pentru păcatele întregii omeniri, de aceea cei care cred, nu vin la judecată, iar cei care nu cred, au şi fost judecaţi pentru că nu au crezut în Numele Singurului Fiu a lui Dumnezeu. Fiţi atenţi! Ei nu vor fi osândiţi pentru răul care l-au făcut, fiindcă pentru păcatele lor, deja, a fost plătit cu sângele Domnului Isus, ci vor fi osândiţi pentru că nu au crezut în Numele Singurului Fiu a lui Dumnezeu! Lucrul acesta îl vedem şi la Apocalipsa 20:11-15, unde la fel este vorba despre judecata de apoi. Aici se spune că toţi cei care nu au avut parte de întâia înviere, vor învia pentru judecata. Din Ioan 3 ştim că aceştia sunt cei care nu au crezut în Numele Domnului Isus. În versetul 12 este scris:

Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.”

Apoi la Apocalipsa 20:15 scrie:

„Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.”

Deci, cei ce nu au crezut în Numele Domnului Isus, vin la această judecată şi, potrivit cu acest text, ei vor fi judecaţi după faptele lor, pentru a li se arata că merită moartea, dar condamnaţi vor fi pentru faptul că nu au crezut în Numele Domnului Isus, fiindcă în cartea vieţii sunt scrise doar numele celor ce au crezut. (Apocalipsa 21:27, Apocalipsa 21:9-10).

Mulţi oameni, când îi întrebi unde cred ei că vor merge după moarte, spun că nu ştiu: Dumnezeu o să hotărască după ce  o să le cântărească faptele şi dacă or fi mai multe bune, vor merge în rai, dar dacă vor fi mai multe rele, vor merge în iad. Nu vă înşelaţi! locul unde vă veţi petrece veşnicia, îl alegeţi dumneavoastră aici pe pământ. De fapt, viaţa aici pe pământ pentru aceasta şi ne-a fost dată: ca să alegem unde să ne petrecem veşnicia. Scăparea de pedeapsa veşnică este să credem în Domnul Isus ca să nu ajungem la judecată…