Se știe că școlile de tip internat din RM oferă copiilor din zonele sporite de risc și orfanilor asistență socială și învățămînt pînă la clasa a noua. În timpul clasei a noua copiii din aceste instituții sunt dispuși la diverse situații, care influențiază considerabil soarta lor de mai apoi.
Unii din profesori îi încurajează să învețe, ca să susțină bine examenele de absolvire și să aibă atestat, alții, le distrug aspirațiilre și speranțele prin cuvinte descriminatorii și înjositoare, iar în unele cazuri unii copii ”obraznici” nici nu sunt admiși la examenele de absolvire și rămîn fără atestat. Aceștia din urmă, aleg o cale criminală de supravețuire, dar cel mai des ajung să fie hoți.
Alții încep să lucreze încă fiind în aceste instituții. În fiecare dimineață după dejun pleacă la lucru cu ziua și nu revin decît seara la cină.
După balul de absolvire copiii sunt obligați să părăsească instituția. La plecare din aceste instituții, fiecare orfan (dovedit prin acte) primește o sumă de circa 5000 MDL pentru a se aranja în viață.
Majoritatea orfanilor din aceste instituții sunt deznadăjduiți și lipsiți de speranțe sau aspirații, ca să își găsească puteri să încerce să-și continue studiile. Cei mai mulți se aruncă în oportunități de a pleca peste hotare. Fetele sunt atrase prin cuvinte frumoase și promisiuni mari, ca să fie dansatoare prin baruri, unde ajung foarte degrabă să presteze și alte servicii, iar băieții ajung să fie niște robi pentru intermediari sau pentru străini.
Multe organizatii nonguvernamentale vizitează aceste instituții și oferă diverse oportunități tinerilor, fie să facă cursuri pentru meserii, fie să învețe la școli profesionale, licee, colegii. Dar, reieșind din ceea ce au văzut și au auzit în aceste instituții, fiind izolați de societate, pentru majoritatea din ei aceste oportunități sună prea bine ca să fie reale așa că mulți le ignoră.
Unii pleacă pe la rudele din satele de proviniență, unde fetele ajung să trăiască în concubinaj sau să se căsătorească în timp record, fiind constrînși de nevoia de a avea un loc de trai și o familie de care nu a apucat să se bucure în copilăria lor.
Cei ce nu găsesc nicidecum unde să trăiască și nu pot să își aranjeze viața în primele săptămîni, ajung să se întoarcă înapoi pentru a lucra ca dădacă, sau să ajute la bucătărie, doar penru a avea unde să trăiască și ce să mănînce.
Cei ce acceptă oportunitățile oferite de către organizațiile neguvernamentale, ajung să trăiască în case de copii de tip familie, centre de plansament temporar etc., unde li se oferă gazdă; alimentare de trei ori pe zi; grijă medicală, emoțională și spirituală; acoperirea cheltuielilor pentru continuarea studiilor la licee, școli profesionale, colegii și chiar universități.
Aceste date au fost colectate de mine din diferite mărturisiri ale orfanilor ieșiți din aceste instituții. Pentru mai multe detalii despre oportunitățile oferite de ONG, scrieți la vitaliebelibov@gmail.com