Ce se întâmplă când familia naturală pierde locul în societate (III)

0
634

Căsătoria

Din perspectiva pro-familiei, căsătoria nu este doar un simplu contract inventat de guvern ca și mijloc de a crea și reglementa unitățile familiei. În schimb, căsătoria este recunoscută ca și o instituție socială în curs de dezvoltare creată pentru a proteja familia naturală de forțe (așa cum ar fi capcana promiscuității) care de altfel ar amenința familia. Pentru a relata simplu, căsătoria are ca scop să ajute bărbați și femei să reziste tendinței da a se abandona unul pe altul și/sau pe copiii lor în timpuri grele cu încercări și ispite. Astfel căsătoria este privită ca și o prelungire logică și componentă a structurii familiei firești, normale. Așa cum societatea Americană a uitat care este scopul căsătoriei, ea a adoptat politici cum ar fi ”nu e nici o problemă” să divorțezi, ceea ce a devalorizat mult căsătoria de puterea ei de a uni.

Totuși, căsătoria continuă să-și atingă scopul ei pentru cei care înțeleg și respectă valoarea ei. Unele cupluri împărtășesc esența căsătoriei (respectând angajamentul) fără formalități sociale sau religioase (căsătorie civilă). În opinia unor gânditori pro-familiști, aceste cupluri au un loc, din ceea ce dă definiția, în cadrul unei societăți prietenoase.

Dar stitisticile cu privire la cuplurile care trăiesc în concubinaj, în general, sunt rele – în comparație cu cele ale cuplurilor căsătorite. Cuplurile concubine sunt expuse la mai multă infidelitate, mai multă violență conjugală, venit mai mic, rată mai ridicată a depresiei și a divorțului atunci când ei se hotărăsc să se căsătorească: copiii din familiile cu părinți concubini sunt mult mai predispuși spre probleme emoționale și de comportament, sunt mai puțin implicați în activitățile școlare, mult mai expuși la abuz fizic și sexual, și din punct de vedere financiar mult mai rău asigurați decât copiii din familii cu doi părinți căsătoriți. (Vezi Secțiunea a patra).

Chiar și în Biblie, unde nu este prescris nici un certificat sau o ceremonie, bărbații și femeile care trăiesc împreună sunt recunoscuți de ei înșiși și de întreaga comunitate ca și căsătoriți, din toate punctele de vedere. Chiar și în scena creației din Geneza, prima referință a lui Adam pentru Eva este ca și ”soție.” Atât imaginea familiei Biblice cât și a celei seculare, sunt în conflict cu noțiunea de căsătorie a ”gay-lor”, întru-cât o atare uniune neagă premiza căsătoriei.

“Familia Homosexuală” este un concept complet artificial și o contradicție a termenilor. Homosexualitatea însăși este o formă de promiscuitate; prin contrast căsătoria, există pentru a proteja familiile normale de la destrămare prin comportament imoral.

Valorile Familiei

Valorile familiei – un termen larg, dar care este folosit aici pentru a descrie acele valori care susțin familia normală și care sunt îmărtășite de ea: standard heterosexual, căsătorii fidele, devotament față de copii, respect pentru crearea vieții. Acestea sunt definite pretutindeni în acest document. Ceea ce rămâne este să punem în contrast valorile familiei cu opozițiile lor: acceptarea promiscuității. În lexiconul nereligios pentru familie, promiscuitatea este alegerea ”libertății” sexuale peste angajamentul familial, și include orice formă de deviere sexuală. Adulter, curvie (relații sexuale între parteneri neangajați într-o căsătorie), preacurvie (relații sexuale care violează o familie, o uniune angajată într-o relație de căsătorie), și alte tipuri de comportare sexuală, incluzând dar nu limitându-de la homosexualitate, incest și pedofilie, toate acestea fiind forme de promiscuitate.

Promiscuitatea în orice formă a ei poartă risc serios de a face rău celui ce o practică și altora, în timp ce într-o căsătorie fidelă partenerii se bucură de o sănătate consolidată și de satisfacție, și o mai mare protecție și siguranță și fericire pentru ei și copiii lor. Încă o dată, urmând modelul se obțin rezultate bune, pe când încălcarea modelului produce rezultate rele. Efectele cumulative, în creștere ale promiscuității agresive într-o societate includ foarte multe nivele epidemice de boli cu transmitere sexuală, relații problematice de serie între adulți, criminalitate sporită, abuz de substanțe și probleme de sănătate de ordin mental în rândul tinerilor, un sistem de bunăstare socială chiar dacă în creștere, totuși cu rezultate ultime zadarnice și multe alte probleme. Comunitățile cu adevărat centrate pe familie nu întâlnesc asemenea probleme într-o măsură asemănătoare. Valorile familiei sunt un antidot împotriva otrăvii promiscuității.

Concluzie

Argumentul ce urmează poate fi sumarizat ca și un set de 5 afirmații

1) Deoarece poziția pro-familiei nu este în mod inerent de natură religioasă, ea poate fi predată în clasă și poate fi adoptată ca și o filosofie îndrumătoare de către oficialii publici fără a i se viola constituția.

2) Miezul gândirii pro-familiei este observația empirică și logica deductivă în baza tradiției lui Aristotel și a Părinților Fondatori ai Americii.

3) Cheia explicării logicii pro-familia celor tineri este pentru a prezenta prin analogie gândirea pro-familiei prin cea a ecologismului și pentru a defini familia naturală, normală ca și cel mai important element al eco-sistemului uman.

4) Norma hererosexuală de la sine evidentă, împreună cu nevoile familiei naturale, care se dezvoltă din miezul relațiilor heterosexuale, clarifică ambele lucruri, scopul căsătoriei și pericolul promiscuității.

5) Presupunerea că succesul sau insuccesul social uman depind de conformitatea raţională la proiectarea de
viaţă este justificat de o evaluare onestă a culturii americane moderne.

Fiecare din aceste afirmații oferă un punct de pornire pentru discuții și studiu de cercetare de mai departe, cu toate acestea conceptele pronunțate sunt simple și rezonabile. Rămâne ca adepții pro-familiei să folosească aceste concepte și acest material ca și instrumente pentru a aduce echilibru controverselor culturale.