Ce să mai facem cu adolescentul nostru răzvrătit?

Cum să te descurci cu un adolescent răvrătit? Cu siguranţă aţi auzit această frază spusă de părinţi sau de învăţători. Perioada adolescenţei este cunoscută ca una a răzvrătirii copilului împotriva autorităţii părinţilor, a profesorilor şi împotriva oricărei alte autorităţi. În acest articol vreau să împărtăşesc din Cuvântul lui Dumnezeu câteva sfaturi pe care, urmându-le, părinţii şi profesorii vor putea ajuta pe adolescenţi să treacă biruitori de această perioadă a răzvrătirii.

adolescent răzvrătit

Avertizează copilul despre pericolele adolescenţei

Împreună cu soţia avem trei copii binecuvântaţi. Fiica mai mare, Năstica, are 16 ani şi ne bucurăm pentru ea că a trecut biruitoare prin perioada răzvrătirilor de care nu este scutit nici un adolescent. Mai avem şi doi fii: David de 11 ani şi Daniel de 9 ani. Vreau în timpul apropiat să petrecem timp şi să le vorbim băieţilor noştri mai mult despre pericolele perioadei adolescenţei. Este mult mai uşor pentru oameni să facă faţă unui pericol după ce au fost avertizaţi cu privire la el. Dumnezeu a procedat aşa cu poporul Său Israel şi i-a avertizat de nenumărate ori despre răzvrătirea care îi va afecta în viitor dacă nu se vor păzi de ea. După ieşirea din robia egipteană, când mergeau prin pustie spre ţara făgăduită de Dumnezeu, spre Canaan, El le-a spus:

Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mânii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi dă putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi. Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi pieri. Veţi pieri ca şi neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru. (Deuteronom 8:17-20)

Înţeleptul Solomon a adresat cartea Proverbelor în mare parte şi adolescenţilor. Această carte este plină de avertizări pentru toate aspectele vieţii. Autorul îi previne pe cititori despre pericolele care le stau în faţă şi cum să se protejeze de efectele rele ale acestor pericole. Acelaşi lucru trebuie să-l facă părinţii şi învăţătorii – trebuie să-i avertizeze pe copii înainte de a ajunge în perioada adolescenţei, despre pericolele răzvrătirii care este caracteristică pentru acea perioadă. Şi nu este suficient să li se vorbească copiilor doar odată despre aceste pericole, ci mai des, cu argumente şi cu exemple concrete pe care ei le-au văzut sau le văd.

Oferă siguranţă adolescentului prin acceptarea lui

În perioada adolescenţei, copilul trece printr-o criză sau un conflict interior. Pe de o parte el creşte şi se vede matur, iar oamenii din jur îl consideră copil încă. El vrea să fie acceptat ca şi om matur. În acelaşi timp, vrea să fie matur fără să-şi asume responsabilităţile pe care le are fiecare matur. Deci, vrea să fie tratat cu respect şi să i se permită toate lucrurile ca unui matur, dar mai puţin se gândeşte să le slujească altora, ci aşteaptă să fie slujit el sau ea. Oamenii maturi se gândesc la alţii şi le slujesc altora. De aceea, părintele şi învăţătorul înţelept îl va accepta pe adolescent aşa cum este, îl va trata ca pe un om matur, va discuta ca şi cu un om matur şi va căuta să-l facă conştient de responsabilităţile pe care trebuie să şi le asume şi îndeplinească fiecare om matur. Aceasta va oferi siguranţă adolescentului. Dacă însă permanent îi sunt indicate doar greşelile şi falimentele, la scurt timp adolescentul sau adolescenta se vor vedea falimentari şi pot rămâne falimentari pentru tot restul vieţii.

Nu face exces de interdicţii

Unii părinţi şi învăţători fac mare exces de interdicţii. Educaţia oferită de ei, dacă poate fi numită aşa, se reduce în mare parte la „Nu se poate! Nu atinge! Nu lua! Nu.. Nu… Nu…” Acest fel de „educaţie” este foarte enervant. În privinţa aceasta Dumnezeu spune:

Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4)

Excesul de interdicţii provoacă mânia şi rebeliunea copilului şi această atitudine poate rămâne pentru tot restul vieţii.

Când eram la şcoală, o profesoară, mama unei fete din clasa paralelă, ne mustra că suntem nişte lenoşi, că nu învăţăm, etc, şi ne da exemplul fetei ei. Ne spunea că ea îşi pune totdeauna copiii la lucru ca să-i înveţe să lucreze. Astfel, o punea pe fată să împletească o haină, apoi să o despletească şi să împletească din nou. Pe băiat îl punea să care pietrele dintr-o parte a curţii în alta, apoi a doua zi să le care înapoi, şi tot aşa. Cine nu ar fi fost întărâtat la mânie de la o astfel de „educaţie”? Cu toate că copiii erau capabili şi au învăţat bine la şcoală, nu s-au realizat în viaţă. Nu vreau să comentez prea mult, ci doar să adaug că oamenii din sat vorbesc că profesoara respectivă este bătută de copiii ei. Acesta este un foarte mare rău şi chiar dacă societatea nu face nimic pentru a pedepsi pe copiii ce ajung să-şi bată părinţii, judecata lui Dumnezeu nu va întârzia. Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în acest sens:

Pe ochiul care îl bate joc de tatăl său, şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu, şi îl vor mânca puii de vultur. (Proverbele lui Solomon 30:17)

Fii decis în aplicarea disciplinei

Nu vreau să înţeleagă cititorul cumva că a nu face exces de interdicţii înseamnă a lăsa pe copil de capul lui. Adolescentul tot este copil încă, cu singura diferenţă că este unul care nu se mai crede copil, ci se vede matur. Când acest adolescent sau adolescentă calcă în mod arogant peste autoritatea părintelui sau a învăţătorului, trebuie să poarte consecinţele şi să-i fie aplicată disciplina. Altfel, iată ce spune Sfânta Scriptură că se va întâmpla:

Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea; dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. (Proverbele lui Solomon 29:15)

Aici scrie despre nuia, care implică aplicarea pedepsei fizice. Atenţie. La vârsta adolescenţei, aplicarea pedepsei fizice transmite un mesaj de înjosire şi mai ales fetelor. De la această perioadă certarea făcută cu înţelepciune are cel mai mare efect, iar aplicarea pedepsei fizice poate da un efect invers de atrofiere a conştiinţei adolescentului sau a adolescentei. Dacă certarea nu aduce efectul aşteptat, părinţii şi învăţăturii pot recurge la retragerea sau limitarea unor anumite drepturi sau înlesniri ale adolescentului pentru o anumită perioadă de timp.

Învaţă pe adolescent să ia decizii

Cum am spus anterior, adolescentul vrea să fie matur, dar fără să-şi asume responsabilităţile. De aceea, în loc să-i interzică doar anumite lucruri, părinţii şi învăţătorii trebuie să-l ajute să analizeze deciziile pe care doreşte adolescentul să le ea şi să-l facă conştient despre consecinţele alegerilor greşite. În felul acesta îl vom ajuta cu adevărat pe adolescent să devină matur pentru că îl vom învăţa să ia decizii şi să-şi asume responsabilitatea pentru hotărârile luate.

Nu căuta să-ţi impui persoana ta unui adolescent, ci caută să înţelegi persoana lui, ca să-l poţi ajuta şi sfătui în adevărul lui Dumnezeu. Fii prieten cu fiul sau fiica ta care sunt adolescenţi. Este mult mai uşor să primeşti sfaturi de la un prieten care vrea să te înţeleagă şi să te ajute.

Articole recomandate: