Ce să faci când surorile te nedreptățesc luându-ți partea de moștenire?

Întrebare: 

Vă rog să mă sfătuiți cu privire la următoarea situație. Părinții meu au decedat și am rămas trei copii (eu, băiat, la mijloc, și două surori). Suntem toți maturi, cu copii mari la rândul nostru. Cum se obișnuiește pe la noi, fetele, când se mărită, primesc zestre care constă din bani și bunuri materiale. Așa s-a întâmplat și în cazul surorilor mele – au primit zestre pământuri, mobilă, bani, electrocasnice, aur, etc. Părinții noștri au spus că băiatului, adică mie, după moartea lor, îmi va rămânea casa părintească. Cât au trăit părinții noștri, eu, deși locuiesc la 130 km distanță, am mers la părinți de 2-3 ori pe lună și m-am îngrijit de nevoile lor, față de surorile mele, care, deși locuiesc în sate vecine, nu prea au mai dat pe la părinți, mai mult abandonându-i, sau când de duceau, mergeau să le ia banii din pensie. Acum, după ce au murit părinții noștri, surorile mele nu mai vor să respecte dorința părinților, aceea de a-mi lăsa mie casa părintească. M-au chemat în judecată să împărțim averea. Legal au dreptul la moștenire, suntem împreună moștenitori. Tot legea îmi dă dreptul să le chem și eu în judecată și să împărțim toată averea părinților, adică această casă părintească, dar și zestrea pe care ele au primit-o și de care au beneficiat de-a lungul anilor. Ținând cond de Matei 5:38-48 și Romani 12:17-21 și alte texte din Scripturi care spun că cine vrea să-ți ia haina lasă-i și cămașa, sau ca să întorci obrazul celălalt, mă gândesc să renunț la partea ce mi se cuvine, în favoarea surorilor mele. Nu le voi da în judecată cu privire la împărțirea bunurilor primite de ele ca zestre. Mă voi ruga pentru ele, cu toată dragostea, deși au o atitudine împotrivitoare și lacomă. Dumneavoastră ce mă sfătuiți? Fac bine? Mă comport ca un creștin adevărat? Ce ași mai putea face? Aștept răspunsul dumneavoastră. Mulțumesc anticipat! Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos! 

M-am bucurat să primesc mesajul dumneavoastră. Îmi pare rău de felul cum procedează surorile, dar mă bucur și vă felicit pentru felul frumos cum ați procedat ca și creștin. În primul rând vă felicit pentru felul cum v-ați cinstit părinții până la sfîrșitul zilelor lor. A cincea poruncă din decalog spune: 

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. (Exod 20:12) 

Iar în Epistola lui Pavel către Efeseni autorul citează aceeași poruncă în următoarea formă: 

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:1-3) 

Dumnezeu rămâne totdeauna credincios și el vă fa face fericit pe pământul acesta și vă va da zile lungi, lucru care, nu poate fi spus despre surorile dumneavoastră dacă au procedat așa cum spuneți că o fac și dacă nu se pocăiesc de păcatul lor. Trebuie să le vorbiți despre aceasta când le veți întâlni. 

În nici un caz nu trebuie să vă duceți la judecată pentru că astfel vă veți strica numele nu doar ca și familie, dar și numele bun de creștin pe care îl aveți. Chiar dacă nu s-a referit la conflicte din familie, ci la cele din cadrul Bisericii, apostolul Pavel a spus astfel cu privire la judecăți: 

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? (1 Corinteni 6:1-7) 

Într-o situație când este pus în joc numele de creștin suntem îndemnați mai degrabă să rădbăm pagubă. De aceea, este bună hotărârea pe care ați luat-o să vă deziceți de la mersul în judecată cu prețul pierderii părții de moștenire. 

Ce mai puteți face? Trebuie să le vorbiți surorilor dumneavoastră despre păcatul lor și să le arătați problema din inimile lor. Trebuie să le spuneți că lăcomia de avere este închinare la idoli și Dumezeu spune în Biblie să nu ne înșelăm, căci nici un lacom de avere nu are parte de moștenire în împărăția lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos. Îndemnați-le să se lupte pentru o moștenire veșnică și nu pentru una pământească care putrezește și care nu le aduce bucurie ci dezbină familia. Mai spuneți-le și aceea că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor și că unii care au umblat după ea au răcătit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțume de chinuri și dacă ele aleg să se dedea la iubire de bani vor avea aceeași soartă și aceleași consecințe. Nu încetați să le vorbiți continuu și rugați-le fierbinte să se pocăiască de starea lor și să devină adevărate ucenice ale Domnului Isus Hristos prin naștere din nou și botezul prin credință. Apoi, spuneți-le să se alipească de Biserica sfinților și să urmeze cu scumpărate învățătura sănătoasă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Așa să vă ajute Dumnezeu.