Ce înseamnă expresia “am avut pofte trupeşti”- din Îndreptarul pentru Spovedanie ?

Întrebare:

Am o întrebare la dumneavoastră: va rog sa-mi spuneti ce păcate intră in fraza pe care o spun la spovedanie “am avut pofte trupești” (am văzut această frază în îndreptar de spovedanie) adică ce păcate intra in aceasta , daca se poate să-mi spuneți mai amănunțit cu exemple concrete din viață . Eu aşa aproximativ știu ce înseamnă dar totuși v-aş fi recunoscător sa-mi explicați si dumneavoastră . Mersi anticipat

Ce spune Îndreptarul pentru Spovedanie ?

Acest Îndreptar (folosit în Biserica Ortodoxă), are la bază 390 de puncte, explicative cum credinciosul să-şi mărturisească păcatul.  La punctul 139 găsim scrise următoarele:

139. Am avut cugete si pofte trupesti necuviincioase (uneori si când am privit la icoane); am pastrat în suflet acele cugete si nu le-am alungat, îndulcindu-ma de ele. (Îndreptarul pentru spovedanie)

Ca să răspund la această întrebare, mai întâi să vedem,

Ce este “pofta trupului” ?

Dexul online dă următoarea definiţie a cuvântul “poftă”:

PÓFTĂ- Dorință puternică de a face sau a obține ceva; năzuință, dispoziție, chef, plăcere. … Dorință, impuls sexual; dorință exagerată, patimă, viciu. ♦ (Înv.) Lăcomie.

Din definiţia de mai sus, înţelegem că “pofta trupului” este o dorinţă puternică, exagerată, a trupului, care de multe ori este legată şi de dorinţa sexuală. Iacov când vorbeşte despre poftă ne spune următoarele adevăruri:

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1:13-15)

Pofta atrage. Ea este menită să ne ispitească, apoi să ne prindă în capcana sa. Când zămisleşte în noi, adică prinde rădăcini în inima noastră, ea, dă naştere păcatului. Dorinţa aceasta exagerată, trece peste ceea ce Dumnezeu îngăduie să avem sau să posedăm şi prin urmare, împlinirea ei produce păcatul. Apostolul Ioan scrie următoarele cuvinte cu privire la poftă:

Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17)

Pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii merg mână în mină. Ele nu vin de la Tatăl, ci di lume. Este evident că pofta trupului, este aprinsă de pofta ochilor şi a lăudăroşeniei lumii acesteia. Ceea ce vezi, doreşti să obţii cu orice preţ, ca mai apoi să te poţi lăuda.

Care sunt faptele poftei firii pământeşti ?

Ultima din cele 10 porunci, spune aşa:

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:17)

Acea dorinţă puternică după lucrurile care nu-ţi aparţin este pofta firii pământeşti. Doreşti să posezi ceea ce nu e al tău: casa, soţia şi tot ce are aproapele. Această patimă puternică, de obicei se zămisleşte în inima omului, aşa cum a spus şi Domnul Isus în predica Sa de pe munte:

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. (Matei 5:27-28)

Preacurvia în sine, este rodul poftelor sexuale pe care omul le-a zămislit în inima sa. Porunca a zecea spune: “să nu pofteşti nevasta aproapelui tău”. Adică să nu priveşti la ea, ca s-o pofteşti în inima ta.
Odată în timp ce mergeam în taxi, şoferul a pornit la tv-ul din maşină un clip cu dansuri vulgare. Când l-am rugat să oprească acel video, el foarte indignat mi-a zis: “Păi suntem bărbaţi sau ce ? Şi apoi eu nu le ating, nu le fac nimic, doar le privesc?” Atunci i-am răspuns: “Oare chiar nu le atingi tu pe ele? Dar în inima ta ce se întâmplă acum? Nu ţi-ai închipuit tu deja cum te-ai şi culcat cu aceste fete? Privind la aceste filme, nu este un act de bărbăţie, ci de slăbiciune.”
Bărbaţii ştiu că nu-ţi trebuie prea multă bărbăţie să priveşti pornografie. Pofta este chiar la “uşă”. Adevărata tărie a unui bărbat, se arată prin faptul că nu priveşt la ceea ce Dumnezeu interzice.  Dar să privim acum la un exemplu Biblic, care aduce mai multă lumină asupra subiectului nostru:

Exemplul Biblic

În cartea Genezei capitolul 3 găsim scris cum a avut loc prima cădere în păcat. Momentul acestei căderii s-a întâmplat astfel:

Femeia a văzut că pomul era bunde mâncat şi plăcut de privit(pofta ochilor) şi că pomul era de dorit(pofta) ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. (Geneza 3:6)

Eva a privit, a poftit şi apoi a luat ceea ce Dumnezeu a interzis. Pofta firii, este aprinsă de pofta ochilor şi Satan prin aceste dorinţe, vrea să ne facă să călcăm Cuvântul Lui Dumnezeu. Orice dorinţă care te cheamă să calci Cuvântul Lui Dumnezeu, este o poftă păcătoasă a firii pământeşti. Eva, n-a fost unica care a mers pe această cale. În Sfânta Scriptură mai întâlnim şi alte exemple asemănătoare. Acesta este Acan (vezi Iosua 7) şi mai apoi găsim tragica cădere în păcat a vestitului împărat David (vezi 2 Samuel 11). Dacă vei citi istoria acestor doi oameni, vei vedea că este foarte asemănătoare cu cea a Evei. Au privit, au poftit şi apoi au luat din ceea ce nu le aparţinea, lucruri interzise de Dumnezeu.

Tăirea după poftele firii nu corespunde cu viaţa creştină

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, cândtrăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). (Efeseni 2:1-5)

Viaţa trăită în poftele firii pământeşti ţine de trecut, atunci când eram morţi în păcate, robi poftelor firii şi căutam să-i împlinim voia în fiecare zi. Odată ce am crezut în Domnul Isus Hristos noi am fost eliberaţi şi nu mai trăim robi poftei firii pământeşti. Aceasta nu înseamnă că nu mai avem pofte şi că nu mai suntem ispitiţi de ea, ci acum, împreună cu Hristos, noi putem birui pofta. De aceea dragul meu,

Înfrânează-ţi poftele

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:22-24)

Spovedania, nu este o soluţie împotriva înfrânării poftelor firii pământeşti, ci Naşterea din Nou, prin care Dumnezeu îţi dă Duhul Său Cel Sfânt. De aceea dragul meu, acum când citeşti aceste rânduri, dacă-ţi dai seama că n-ai încheiat încă un legământ cu Domnul Isus prin credinţă şi pocăinţă, grăbeşte-te s-o faci chiar acum. Astfel Duhul Sfânt va veni să locuiască în tine. Prin puterea Sa, El îţi va da victorie asupra poftelor firii pământeşti. Până a fi Născut din Nou, orice spovedanie este zadarnică.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să trăim o viaţă de victorie zilnică, asupra poftelor firii pământeşti.