Ce însemnă să păstrezi taina credinţei?

Întrebare:

La ce se referă apostolul Pavel când scrie lui Timotei în prima epistolă că „diaconii să păstreze taina credinţei într-un cuget curat”?

Să vedem mai întâi întreg contextul:

Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav, ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuie cercetaţi întâi, şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. (1 Timotei 3:8-10)

Contextul ne atenţionează că la alegerea diaconilor trebuie să ne uităm după oameni cu motivaţie curată.

Hristos în noi este taina credinţei

Cuvântul „taină” este des folosit în Biblie cu referinţă la lucrarea pe care a desfăşurat-o Dumnezeu în noi prin credinţă în Hristos:

Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:26-27)

O taină care trebuie vestită tuturor

Să nu înţeleagă cineva greşit că a păstra taina credinţei înseamnă să nu spui nimănui despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus. Nu! Nicidecum! În Epistola adresată creştinilor din Efes, Pavel a scris din temniţă astfel:

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. (Efeseni 6:18-20)

Să vestim tuturor oamenilor Evanghelia, taina aceasta a mântuirii, care a fost ţinută ascunsă de veacuri, dar care a fost descoperită la sfârşitul acestor vremuri în Hristos Isus, Domnul nostru.